UN REMEMBER SÂNGEROS

"Olimpiada este un loc sacru.Oricine se încumetă să intre aici cu forţa armelor comite o crimă împotriva zeilor." Vechii greci

Din 1896, când a avut loc prima ediţie a Olimpiadelor moderne (Atena), Jocurile Olimpice au devenit evenimentul numărul unu în lume. Pentru ca sportivii să aibă condiţii optime pentru cazare, odihnă, antrenamente şi participarea la întreceri, pentru ca milioanele de vizitatori şi spectatori să urmărească în linişte şi siguranţă întrecerile sportive, ţara gazdă trebuie să ia măsuri de securitate deosebite. Este o răspundere extraordinară a cărei însemnătate nu o poate înţelege toată lumea. Tocmai această neînţelegere consider că a stat la baza celor transmise şi comentate de mulţi reporteri de la cea de-a XXIX-a ediţie a JO, Beijing 2008, al căror slogan este "O lume de vis.". Fapt pentru care îmi permit să fac un scurt "Remember".


"Jocurile Olimpice ale bucuriei", cum le-au denumit nemţii pe cele de la Munchen din 1972, au fost marcate de cel mai sângeros atentat din istoria sportului, cu 11 sportivi israelieni ucişi pe aeroportul din localitate, după ce au fost ţinuţi ostatici timp de 18 ore de către un comando palestinian ce aparţinea de sinistra organizaţie "Septembrie Negru". Profitând - în special - de lipsa măsurilor de securitate ale autorităţilor vest-germane, ce au redus la minim absolut măsurile luate în Satul Olimpic şi la bazele sportive unde aveau loc întrecerile, teroriştii şi-au pregătit minuţios actul criminal. La Munchen, oraşul din care Hitler şi-a luat startul politic, nimic nu trebuia să reamintească trista perioadă a nazismului. În Satul Olimpic nu trebuia să fie văzut niciun paznic înarmat, niciun gard de sârmă nu trebuia să înconjoare clădirile în care erau cazaţi sportivi din întreaga lume. Aceasta cu atât mai mult cu cât localitatea Dachau, unde a funcţionat unul dintre cele mai sinistre lagăre de concentrare nazistă, se afla la mică depărtare de Munchen. Vest-germanii au făcut tot posibilul, şi au reuşit, să creeze o atmosferă paşnică şi plăcută Jocurilor Olimpiadei a XX-a, denumite şi "Jocurile păcii şi veseliei".
Dramatismul scenei actului criminal declanşat de teroriştii palestinieni a fost sporit de timpul şi locul în care s-a desfăşurat. În plin secol XX, opt tineri au venit să asasineze alţi tineri, alegând pentru aceasta un loc sacru: Satul Olimpic. Ei au comis o crimă nu împotriva zeilor, ci împotriva întregii umanităţi. Bilanţul a fost deosebit de tragic: muriseră 17 persoane - 11 sportivi din lotul olimpic al Israelului, cinci terorişti şi un poliţist. Ceilalţi trei terorişti au fost capturaţi, doi dintre ei fiind răniţi.
Lumea, care se culcase cu încrederea că sportivii - ostatici vor fi eliberaţi, s-a sculat cu oroarea veştii morţii acestora. Pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, drapelele ţărilor participante la Olimpiadă au fost coborâte în bernă. Peste 80.000 de participanţi s-au strâns pe stadionul principal din Munchen la slujba religioasă şi comemorarea celor asasinaţi. Orchestra simfonică din Munchen a cântat marşul funebru din "Eroica" lui Beethoven. Însă, în sectorul ocupat de echipa sportivă a Israelului, unsprezece locuri erau goale. Erau cele ale tinerilor sportivi asasinaţi de nişte fanatici, în numele unei "cauze sfinte".
Actul terorist prezentat mai sus, foarte pe scurt, este considerat drept momentul care a determinat intervenţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi relansarea discuţiilor asupra terorismului, în cadrul sesiunilor din 1972-1973. Tot acest act terorist a determinat autorităţile statelor lumii să-şi constituie unităţi proprii, specializate în riposta antiteroristă. Despre aceste unităţi antiteroriste opinia publică nu a aflat decât în momentul în care ele au anihilat comandouri teroriste care au comis acţiuni criminale de răsunet pe plan mondial. Până atunci s-au păstrat "într-un anonimat total", deoarece o forţă specială este anonimă şi luptă cu disperare să rămână aşa. Dar opinia publică dorea să ştie cât mai multe despre luptătorii care au îmbrăcat "cămaşa morţii". La propriu, nu la figurat. Iar în urma acţiunilor de răsunet pe plan mondial vălul de mister care a înconjurat aceste unităţi de elită, încet-încet, a început să fie ridicat.
Şi, nu în ultimul rând, pentru a nu se repeta tragedia, Munchenul a determinat întărirea, uneori până la exagerare, a măsurilor de securitate pe timpul Olimpiadelor. Începând chiar cu cea din 1976, de la Montreal, în care canadienii au fost şi bătuţi, şi cu banii pierduţi, deoarece JO au adus datorii pe care ţara le-a plătit timp de 30 de ani. A fost "Olimpiada Nadiei Comăneci", cu celebra notă 1.
Olimpiada de la Atlanta (Statele Unite ale Americii) din 1996 a fost umbrită de un atentat cu bombă, care a ucis o persoană şi a rănit alte 111... Cu luni bune înaintea lui august 2008, autorităţile de la Beijing au insistat asupra pericolului terorist care planează asupra celei de-a XXIX-a ediţie a JO, până la un punct în care li se putea reproşa că au exagerat. Măsurile luate riscă să le dea vizitatorilor o imagine greşită. Şi ar fi păcat. Deoarece ele sunt luate pentru a stopa orice eveniment neplăcut. Pentru ca fiecare sportiv, fiecare vizitator, fără nicio excepţie, să se întoarcă acasă sănătos. Mai trebuie avut în vedere faptul că participă zeci de înalte personalităţi politice: şefi de state, premieri, miniştri ş.a. Cel puţin două "serviete nucleare" s-au aflat la festivităţile inaugurale de la Beijing.
Dar, din punctul meu de vedere, indiferent de propaganda folosită, indiferent de antrenamentele "pe viu" ale luptătorilor antiterorişti, niciodată nu eşti suficient pregătit pentru asemenea situaţii.
În vara lui 1979 (sper să nu mă înşel asupra anului), pe timpul desfăşurării Universiadei la Bucureşti, am răspuns de asigurarea bunei desfăşurări a întrecerilor la Bazinul Olimpic şi sălile sportive unde s-au desfăşurat concursurile de scrimă şi lupte libere, din cadrul Complexului sportiv 23 August. Dimineaţa, la ora 05.30, eram în dispozitiv până seara, după plecarea ultimului spectator - 22.00-23.00. Cea mai mare satisfacţie o aveam când raportam la dispeceratul unităţii faptul că nu a avut loc niciun fel de eveniment. Pentru un necunoscător pare paradoxal, dar realizările noastre, ale luptătorilor antiterorişti erau şi sunt cuantificate prin negaţie: "Nu s-a întâmplat nimic deosebit", "Nu au avut loc evenimente"...