"Zilele Aştileului", aflate la cea de-a treia ediţie, şi-au consolidat în acest an statutul. Altfel spus, au demonstrat că evenimentul poate constitui, de acum, începutul unei tradiţii, cu continuitate firească în ediţiile viitoare. Debutând, în urmă cu două toamne, la "periferia" localităţii, mai precis la Halta Aştileu, într-un spaţiu deschis, străbătut deopotrivă de căi terestre şi de drumul de fier, manifestarea îşi adaugă o componentă simbolică. Organizatorii, în frunte cu primarul Ioan Cocoş, voiau să cheme pe aceste itinerarii pe toţi fiii de seamă ai comunei, risipiţi prin lume. Şi au reuşit. Pentru că puţine aşezări din judeţ se pot mândri cu atâţia oameni şcoliţi, câţiva dintre ei cu nume de rezonanţă. Drept pentru care, în acest an, evenimentul s-a mutat în centrul localităţii Aştileu. Pe platoul din faţa şcolii noi, cu o superbă privelişte spre valea Crişului Repede, acolo unde dealurile şi munţii îşi dau mâna într-o milenară fraternitate geologică. Iar toamna, vorba poetului, "niciodată nu fu mai frumoasă" pentru sufletul aştilenilor. Vrând parcă să se sincronizeze cu lucrarea artistică a Naturii, organizatorii i-au adăugat o dominantă culturală. Ea a constat, în primul rând, în lansarea "Monografiei comunei Aştileu", semnată de octogenarul profesor Ioan Todoca, şi recitalul susţinut de reputata cântăreaţă de muzică populară Florica Ungur, fiică a locului. Ei i s-a adăugat una dintre vocile distincte, aspirantă la consacrarea binevenită: cea a interpretului Aurel Vlaicu-Ţurcaş, născut pe aceeaşi vatră. Elevii şcolilor, în frunte cu profesorii şi instructorii lor, au întregit paleta reprezentaţiei. De remarcat prezenţa lui Mezei Melchior, din Oradea. Două zile în care locuitorii comunei Aştileu, fiii ei, sosiţi la locul de obârşie de pe drumurile ţării, s-au regăsit, nu doar sub semnul comuniunii de simţire şi gând, ci şi sub cel al bucuriei lor spirituale şi sufleteşti. Evenimentele trec, dar cărţile şi cântecele rămân.