La această întrebare ar trebui să deţină răspunsul "gospodarii" oraşului nostru, cărora le recomandăm să se "înarmeze" cu undiţe sau prostovoale şi s-o pornească, per pedes apostolorum, spre şanţul cetăţii, acolo unde indolenţa lor şi lipsa de preocupare pentru oraşul la cârma căruia se află au dus la formarea unui "minunat" lac, din străfundurile căruia răzbat acordurile unui extraordinar concert de muzică de baltă: oac, oac, oac... Promenada noastră în jurul cetăţii medievale a avut, ieri, un scop precis: participarea la festivalul "Unifest", o manifestare dedicată iubitorilor artei de la facultatea de profil şi nu numai. Şi trebuie să menţionăm că arta, în cea mai pură formă a ei, ne-a întâmpinat încă de la poartă, unde lumina naturală ce străfulgera apa verzuie a bălţii crea impresia unui tablou alcătuit aşa cum numai natura o poate face... Ne-am gândit atunci, trebuie să recunoaştem cu puţină ironie - că poate "lacul" din faţa cetăţii era, în realitate, "exponatul" de căpătîi cu care municipalitatea dorea să contribuie la festival... Că altfel nu ne explicăm cum de în buricul târgului se poate întâmpla aşa ceva... Tot la modul figurat vorbind, am luat de la mal o barcă şi am navigat, pe aripi de vorbe de duh, către cetate. A fost o plimbare matinală plăcută, în cursul căreia ne revenea în minte, ca o obsesie, contrastul existent între biata cetate medievală, pentru restaurarea căreia nu se găsesc nicicum bani de la bugetul local sau central şi ploaia de lumină ce irizează turnul lui Iancu, din Primăria Oradea, în fiecare noapte... Probabil că istoria trebuie dată uitării, importante fiind doar investiţiile în înfrumuseţări cu iz electoral din centrul oraşului... balta