Strada Armatei Române, din Oradea, are un vechi renume şi datorită instituţiilor de prestigiu care îşi au sediul aici (Garnizoana Militară, Muzeul de Istorie Militară, Direcţia Generală a Vămilor, Universitatea etc.) şi care îi conferă o importanţă majoră, meritând, poate, să fie bulevard. Orădenii se pot mândri cu această stradă călcată şi de către străini, care pot admira statuia Generalului Traian Moşoiu şi a marelui om de stat, Nicolae Bălcescu, în parcul cu acelaşi nume. Din păcate, pe această stradă mai sunt cele de la numerele 6, 20, 22 etc., cu un aspect exterior dezolant şi faţada în paragină. De când au fost date în folosinţă, pe la începutul secolului trecut nimeni nu a mai pus mâna să le întreţină. Chiar dacă interiorul lor este funcţional, păcat că proprietarii locuinţelor se automulţumesc cu aspectul exterior al pereţilor mohorâţi, pe care cad bucăţi de tencuială şi ornamente sculptate de către înaintaşi cu caracter distins. Săpăturile în pereţi par a semăna cu nişte urme de gloanţe, deşi ele sunt consecinţele dezinteresului şi a neglijenţei. Imaginea sumbră a unor clădiri din str. Armatei Române de pe partea stângă de mers spre Universitate şi Cimitir pune în umbră însăşi activitatea conducerii municipiului şi a Prefecturii. Însă şi locatarii deveniţi proprietari ar fi bine să ţină cont de proverbul: "Arată-mi unde locuieşti, să-ţi spun ce fel de gospodar eşti". Strada Armatei Române rămâne pentru totdeauna parte însemnată din viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, a tineretului studios şi a vârstnicilor, dar aspectul unor clădiri trebuie adus la un standard nou.