Aproape 20 milioane de euro s-au fâsâit sub adormitul CJ Bihor - Investiţii pentru nimeni

Asfaltarea drumurilor, introducerea apei, respectiv a canalizării în toate localităţile Bihorului ar trebui să reprezinte prioritatea numărul 1 a fiecărei administraţii judeţene. La acestea se adaugă un alt element de civilizaţie şi o importantă utilitate economică: introducerea gazului - presupunând în acelaşi timp că introducerea energiei electrice este deja realizată din vremea vechiului regim comunist.  În lunile aprilie şi mai 2006, sub mandatul preşedintelui Kiss Alexandru, consilierii judeţeni aprobau trei hotărîri prin care mai multe investiţii au fost catalogate „lucrări de interes public judeţean". Astfel, au fost aprobate şi au demarat lucrările de realizare a conductelor de transport gaze naturale pe trei direcţii principale, pornind de la magistrala naţională de gaze: conductele de transport pe direcţia Cefa-Tinca-Căpâlna, Căpâlna-Beiuş-Ştei, respectiv Biharia-Lugaşu de Jos-Aleşd.

Niciun beneficiar racordat!

Prima investiţie, Cefa-Tinca-Căpâlna a fost realizată de patru firme, două din Baia Mare, una din Arad şi alta din Cluj, la valoarea de 6.064.000 euro (euro=3,5 lei), conducta întinzându-se pe o lungime de 39,5 km. În luna noiembrie 2006 lucrarea a fost predată beneficiarului, SNTGN „Transgaz" Mediaş şi aşa a rămas. Niciun locuitor al comunelor traversate de conductă, după cum niciun agent economic din zonă nu a fost interesat să beneficieze de această utilitate.

"Nu avem niciun consumator racordat la noi în comună. Oamenii au fost interesaţi, în primă fază, în 2006, însă când au auzit cât îi costă să se racordeze, au renunţat", ne-a declarat Florica Berbenţi, secretarul comunei Cefa.

Aceeaşi situaţie a fost semnalată şi în comuna Tinca, o localitate mare şi cu potenţial de dezvoltare.

"În urmă cu zece ani s-a făcut un sondaj de opinie, dar oamenii nu au fost interesaţi să se racordeze la conducta de gaz. Preţul este foarte mare pentru oameni: ar trebui să plătească 4.000 de lei pentru fiecare racord. Noi am fi deschişi, dacă ar veni cineva cu o ofertă prin care oamenii să poată plăti în rate. Pe de altă parte, aici avem lemne, oamenii s-au obişnuit aşa", spune primarul Teodor Coste.

La Căpâlna, lucrurile sunt trase la indigo: "Magistrala trece prin apropiere, în extravilan. Nu sunt doritori pentru racordarea la reţeaua de gaz. De aceea, nici nu a făcut nimeni vreun calcul pentru cât ar costa racordul", susţine şi primarul Gheorghe Vid.

„Nu s-a interesat nimeni"

Conducta de gaz a ajuns în acest moment până în extravilanul Şteiului, oraş în care administraţia se zbate de mai mult timp să introducă reţeaua de gaz. Datorită opoziţiei unor proprietari de terenuri, investiţia a fost stopată, existând însă şanse pentru o înţelegere care să deblocheze lucrările. Locuitorii din comunele traversate de conductă sunt, şi aici, dezinteresaţi de posibilitatea racordării la gaz, fie din cauza preţurilor mari, fie din ignoranţă şi dezinteres.

"Magistrala a ajuns la noi în anul 2007, însă nicio persoană nu s-a racordat. De când sunt eu primar nu a venit nimeni să se intereseze dacă vrea cineva să se racordeze, nu s-a făcut niciun sondaj de opinie", spune Mihaela Sabău, primar în Uileacu de Beiuş.

La fel stau lucrurile şi în Drăgăneşti, primarul Ovidiu Banda susţinând că "magistrala nu a ajuns încă la noi, este în faza de proiect. Erau mai multe variante de traseu, dar încă nu s-a făcut nimic. Ceva concret nu ştim."

Această a doua conductă de gaze, Căpâlna-Beiuş-Ştei, a costat 6,1 milioane de euro şi a fost finaliză în septembrie 2007 de către două firme din Baia Mare şi una din Cluj.

Beiuşul se mulţumeşte cu lemne

Deşi un oraş precum Beiuşul ar avea nevoie, cel puţin teoretic, să fie racordat la magistrala de gaze - măcar sub forma unei facilităţi pentru investitori - primarul Adrian Domocoş a declarat pentru Crişana în 18 septembrie că este puţin probabil ca locuitorii să opteze pentru introducerea gazului în locuinţe. Domocoș afirma că au fost completate chestionare prin care beiuşenii îşi exprimau opțiunea vizavi de încălzirea cu gaz, numai că răspunsurile afirmative ar fi fost puține şi răzlețe. Mai mult, zice primarul Beiușului, orașul beneficiază de zăcăminte de apă geotermală și este așezat într-o zonă împădurită, ceea ce oferă alternative la încălzirea cu gaz, aceasta fiind sustenabilă numai dacă gazul ar fi utilizat și industrial, pe scară largă, de agenții economici. "Cererile beiușenilor sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire, sunt de-a dreptul izolate și nu se justifică rețeaua magistrală, plus ceea ce înseamnă secundarele spre casele individuale, cu toate sistemele de siguranță, doar pentru consumul casnic al gazului, nu pentru încălzire, ci, efectiv, pentru partea de pregătire alimentară, în bucătărie. Nu sunt solicitări de acest tip decât izolate", declara atunci edilul .

Blocaţi chiar de localnici

Lucrările la al treilea tronson de conducte, Biharia-Lugaşu de Jos-Aleşd au demarat în primul semestru din 2008. Din totalul celor 42,25 km „mai sunt de montat 3,5 km, dar lucrările au fost sistate deoarece pe teritoriul administrativ al comunelor Biharia (0,5 km) şi Lugaşu de Jos (3 km) proprietarii de terenuri nu au permis executarea lor", se arată într-o informare de la Consiliul Judeţean Bihor. Valoarea ivestiţiei este de 7.265.000 de euro, lucrările fiind executate de firme din Baia Mare, Cluj şi Braşov.

Iată deci cum o investiţie aparent bună s-a transformat într-o gaură neagră în care s-au topit o grămadă de bani. Ce folos că s-au adus gaze la poarta comunelor şi oraşelor, dacă nimeni nu s-a preocupat de găsirea unei strategii prin care această investiţie să fie şi folositoare locuitorilor şi agenţilor economici de aici?! În fotoliile călduţe de la CJ, aleşii bihorenilor pot dormi liniştiţi până la viitoarele alegeri, când se vor urni din nou pe uliţele sparte ale judeţului la cerşit de voturi.