Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) a desfăşurat, la sfârşitul anului 2006, un studiu la nivel naţional privind modul în care este perceput sistemul penitenciar. Realizat pe un eşantion de 399 de persoane, studiul reflectă în special părerea angajaţilor ANP vizavi de sistem şi de problemele cu care se confruntă. Majoritatea repondenţilor au dat însă dovadă de reticenţă, au răspuns cu teamă la unele întrebări, ceea ce, în opinia realizatorilor sondajului, reflectă printre altele, indiferenţă şi dezinteres faţă de locul de muncă. Primul set de întrebări din chestionar a vizat identificarea gradului de mulţumire a personalului faţă de locul de muncă, şi aprecierea relaţiilor de serviciu cu colegii şi superiorii ierarhici. 63% dintre cei intervievaţi sunt mulţumiţi de locul lor de muncă, iar 48% au declarat că sunt în relaţii bune sau foarte bune cu colegii şi conducerea instituţiei. Studiul arată că există nemulţumiri cu privire la un presupus raport inechitabil între volumul de muncă şi recunoaşterea meritelor. Pe de altă parte, peste 60% dintre angajaţii ANP au precizat că nu sunt consultaţi în luarea unor decizii. Rugaţi să menţioneze care sunt sursele de informare cu privire la măsurile luate sau aflate în stare de proiect, cei intervievaţi au declarat, în proporţie de 72%, că principala sursă de informare rămâne una clasică: şedinţa. Realizatorii sondajului le-au cerut angajaţilor să spună ce ar schimba în unitatea în care lucrează. O treime nu au dat nici un răspuns, deşi s-au declarat nemulţumiţi de mai multe aspecte, lucru ce reflectă teamă, dezinteres şi neîncredere. Una dintre întrebările chestionarului a încercat să măsoare gradul în care angajaţii cred în câteva dintre miturile organizaţionale ale sistemului penitenciar românesc, solicitându-li-se să răspundă în ce măsură agreează o parte din miturile clasice ale sistemului, cum ar fi "presa caută doar senzaţionalul", "deţinuţii au prea multe drepturi", "deţinutul trebuie să ştie de frică", "ordinul se execută nu se discută", "toţi ţiganii sunt infractori" sau "plutonierul te ridică, plutonierul te coboară". Cea mai rezistentă prejudecată rămâne cea la adresa presei, care nu ar reflecta corect realităţile din sistem, dar şi cea conform căreia deţinuţii au prea multe drepturi. A suprins, de asemenea, şi nivelul ridicat al mediei pe care a obţinut-o credinţa că deţinutul trebuie să ştie de frică, ceea ce indică reminiscenţe ale rolului strict custodial pe care l-a avut sistemul penitenciar până de curând. Conform studiului, rezistenţa acestor mituri indică persistenţa unor mentalităţi care nu fac decât să prelungească suspiciunea faţă de presă, împiedicând o relaţie transparentă cu aceasta, şi perpetuează atitudinea obedientă a angajatului din penitenciar.