Adio, grădiniţă!
Grupa mare pregătitoare de la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 48 din Oradea şi-a luat, ieri, rămas bun de la educatoare, de la personalul nedidactic, de la colegi şi jucării, alături de care au petrecut patru ani. Din septembrie, preşcolarii vor avea un nou statut, acela de şcolari. Serbarea de sfârşit de an a fost una care a încununat cunoştinţele acumulate în această unitate de învăţământ.
Preşcolarii de la grupa mare pregătitoare de la GPP nr.48 şi-au luat ieri adio de la grădiniţa care a fost pentru ei a doua casă. Chiar dacă iniţial s-au arătat reticenţi faţă de doamnele educatoare Violeta Dumiter şi Angela Simuţ, acum, la despărţire, cu toţii au realizat cât de dragi le sunt. La fel şi doamnele educatoare au ţinut să le mulţumească că, alături de ei, au rămas şi ele tinere. „Vă mulţumim, dragii noştri, că ne-ţi ales să fim alături într-o perioadă importantă a vieţii voastre. Vă suntem recunoscătoare că datorită vouă inimile noastre au rămas mereu tinere şi ne-aţi învăţat să ne bucurăm de farmecul fără seamăn al zilei de mâine", le-a spus Violeta Dumiter foştilor ei discipoli. Cei mici, care acum au dovedit că nu mai sunt atât de mici, fiind pregătiţi să înceapă o nouă etapă a vieţii plină de provocări, au răsplătit eforturile cadrelor didactice cu un program artistic deosebit. Viitorii elevi au cântat „Adio, grădiniţă" şi „Ne îmbarcăm pe vaporul clasei I", au prezentat câteva momente din viaţa lor de grădinari, au recitat poezii, atât în română, cât şi în engleză. De asemenea, ei au dovedit că sunt talentaţi şi la dans, susţinând un dans hip-hop, iar la final au dansat vals vienez.
Preşcolarii au primit certificatul de absolvire, dovedind că sunt pregătiţi pentru o nouă viaţă, având în spate câte un ghiozdan plin cu bune maniere, cunoştinţe de scriere şi aritmetică, de dans, desen şi nu numai.
Nu ne-ati putut intineri chipul, dar ne-ati invatat sa simti tineretea sufletului vostru, indiferent de varsta...
La tine suflet blând Vin astăzi cu o floare Aceea ce mi-aţi fost Prima educatoare. Ştiu că din partea mea Prea multe aţi răbdat Că nu puteam să scriu Un semn cât mai rotat Că până-n grupa mare Greşeam cu număratul Că nu înţelegeam Ce-nseamnă cifra patru. M-aţi dojenit pe drept Şi-adânc aţi mai oftat Când am pictat păpuşa Şi haina mi-am pătat. Şi inima şi ochii Şi mintea ne-aţi deschis Anii de grădiniţă Au fost un frumos vis. Astăzi v-aş prinde-o floare Pe iia cu altiţă Care-o-mbrăcaţi adesea Întâia-mi dăscăliţă. Vă fac urare astăzi Să fiţi fără tristeţe Şi să vă bucuraţi Mereu de tinereţe. Mulţi ani în grădiniţă Păstrând acelaşi har Cu dragoste şi stimă, Eu, fostul preşcolar.
Nu îmi place ce se-aude S-ar părea că şcoala vine Şi mă cheamă şi pe mine. Din gradinita, nu plec niciunde! Vreau să mă mai joc aici Şi pe grupa de pitici S-o primesc chiar eu în prag, Gradinita să-i fie draga. Doamnelor educatoare, Dragă doamnă directoare, Chiar vreţi să mă alungaţi? Să mai stăm, nu ne lăsaţi?
Frumosi si deosebiti ca intotdeauna
Aplauzele de la sfârşitul serbării de astăzi vor marca sfârşitul varstei prescolare. Odată cu căderea cortinei vor rămâne doar minunatele amintiri a unei vieţi de apostolat pe care am dedicat-o copiilor. Fiecare generaţie care a păşit pragul grupei noastre a fost unică în felul ei şi ne- a săpat în inimă amintiri de neuitat. Mulţi dintre cei cărora le-am îndrumat paşii în lumea minunată a poveştilor copilăriei sunt acum oameni realizaţi şi ne simtim mândre că am fost cândva alături de ei. Generaţia de astăzi se pregăteşte să bată la porţile şcolii şi am toată încrederea că vor duce mai departe bunul renume al grădiniţei în care s-au pregătit şi, implicit, munca noastra dedicată lor. Am încercat să dăruim fiecăruia dintre ei o părticică din inima noastra şi i-am iubit aşa cum ne-am iubit meseria , considerându-i copiii nostri de suflet , “mesajele vii “ pe care le-am dăruit viitorului. Vă mulţumim, dragii nostri, că ne-aţi ales să vă fim alături într-o perioadă importantă a vieţii voastre, vă suntem recunoscătoare că, datorită vouă, inima noastra a rămas mereu tânără şi că ne-aţi învăţat să ne bucuram de farmecul fără seamăn al zilei de mâine. Cu toată dragostea, Violeta si Angela