Academicianul Nicolae Dabija s-a născut dintr-o familie de ţărani români din Basarabia. Citind săptămânal, de mai mulţi ani, "Flacăra" lui Adrian Păunescu, am remarcat un scriitor din Basarabia, Nicolae Dabija, un român vrednic al zilelor noastre dincolo de Prut, un străvechi teritoriu al României despărţit prin forţă şi viclenii de hotarele fireşti ale ţării, de lacomul imperiu ţarist, descopăr un român iubitor de ţară şi de neam, dragostea lui nemărginită şi dorinţa ca Basarabia, parte a Valahiei, să se întoarcă din nou acasă.

Nicolae Dabija este liderul generaţiei sale - spune un alt român de seamă, academicianul Mihai Cimpoi: "Să aveţi încredere în Dabija, este un mare căuzaş al Unirii" - spunea un alt geniu al poeziei româneşti, Grigore Vieru, dispărut mult prea repede dintre noi. Poeziile şi eseurile sale din revista pe care o conduce, "Literatura şi Arta", din Chişinău, sunt tot atâtea mărturii ale unei înalte conştiinţe şi simţiri româneşti, iar manualele şcolare scrise pentru elevi sunt ca o biblie a sacrei limbi a neamului. Cunoscându-i opera, devotamentul său nemărginit pentru promovarea românismului, m-am gândit că ar fi bine ca academicianul Nicolae Dabija să fie mai bine cunoscut în Bihor. L-am sunat într-o zi de toamnă, mi-a răspuns imediat, i-am adresat de la început invitaţia: frate Dabija, te invit să vii la Oradea să ne vorbeşti despre suferinţele, dar şi despre lupta românilor din Basarabia pentru păstrarea identităţii naţionale". "Frate, vin". Şi a venit în plină iarnă, pe ger şi viscol, am avut trei zile frumoase de discuţii cu un mare român, cu un om minunat, unul dintre cei mai luminaţi şi vrednici români ai vremii. Mi-a dăruit o carte "Hoţii de speranţe" şi un roman "Temă pentru acasă", care ar trebui citite de fiecare român pentru a cunoaşte mai bine sufletul unui mare scriitor. "Temă pentru acasă" poate fi un moment fericit de afirmare a unui mare prozator român, traducerea romanului în limbi de circulaţie internaţională, scrie pe coperta romanului un alt brav român, Tudor Nedelcea, i-ar putea aduce chiar premiul Nobel, ceea ce ar fi o mândrie naţională. Nicolae Dabija scrie, scrie şi iar scrie pentru românii de pretutindeni, are harul divin de a trimite lumină spre cei care nu cunosc îndeajuns istoria pământului basarabean şi mai ales scrie pentru viitorul basarabenilor. Academicianul Nicolae Dabija este acel român cu har divin şi spirit românesc, născut şi crescut între cărţi şi dă neamului său cărţi, publicistică, versuri, critică literară, intrând definitiv în galeria marilor vizionari ai neamului românesc. Iată de ce trebuie să-l iubim, să-l respectăm şi să-l ocrotim. Fiind în Oradea a fost primit cu respect de Primăria municipiului Oradea la 12 decembrie 2012, i s-a adresat urarea de bun venit, să se simtă ca acasă. Nicolae Dabija a dat rapid o replică frumoasă: "Eu nu mă simt ca acasă, ci mă simt chiar acasă". În 15 iulie, Nicolae Dabija împlineşte 65 de ani. La mulţi ani!, frate Nicolae Dabija! Te aşteptăm să vii definitiv acasă, cu Basarabia cu tot! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Prof. Teodor DAVID