Potrivit datelor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, între 17 decembrie 1989 şi 1 ianuarie 1990, au murit 1.059 persoane, alte 2.831 fiind rănite. Lupte de stradă au avut loc în 13 oraşe ale României, toate acestea fiind declarate oraşe-martir. În prezent, în întreaga ţară sunt înregistraţi 27.901 de revoluţionari care beneficiază de diverse drepturi. Legea 341/2004 clasifică revoluţionarii în mai multe categorii, cum ar fi "eroi-martiri", "luptători-răniţi", "luptători-reţinuţi", "luptători cu merite deosebite" şi "participanţi". Pe lângă o indemnizaţie lunară mai mare decât salariul mediu pe economie, revoluţionarii pot primi sau cumpăra o locuinţă şi spaţii comerciale la preţuri preferenţiale şi cu credite la dobânzi pe jumătate faţă de cele normale. Totodată, îşi pot garanta creditele nu doar cu veniturile proprii, ci şi cu indemnizaţia de revoluţionar. Pot beneficia de teren extravilan şi intravilan, călătoresc gratuit cu tramvaiele şi autobuzele, iar anual au 12 călătorii gratuite pe CFR, la clasa l. De asemenea, primesc gratuit locuri de veci, au acces gratuit la tratamente medicale şi medicamente, sunt scutiţi de taxa radio-tv, precum şi de impozitele pentru locuinţă şi teren. Cei care deţin certificate de revoluţionar se pot pensiona cu cinci ani înainte de limita de vârstă şi primesc, pe lângă pensie, o indemnizaţie egală cu jumătate din pensia pentru vechime în muncă. În judeţul Bihor există nu mai puţin de 58 de revoluţionari, dintre care trei eroi-martiri, care şi-au pierdut viaţa în acele zile, în timpul stagiului militar pe care îl satisfăceau în alte localităţi: Victor Puşcău, Adrian Danşe şi Marius Cosma. Alte două victime s-au înregistrat în Bihor, o femeie din Dolj, împuşcată în apropierea Aeroportului Oradea şi un bărbat care fusese trimis după muniţie în apropierea Primăriei Remeţi şi a fost accidentat mortal de o maşină. Ceilalţi 58 de revoluţionari sunt din Oradea, Beiuş, Valea lui Mihai, Vaşcău, Săcueni, Cefa, Pomezeu sau Suplacu de Barcău şi au beneficiat, de-a lungul timpului, de mai multe facilităţi. Astfel, printr-o hotărâre a Consiliului Local Oradea din anul 2002, 30 de revoluţionari au primit între 500 şi 3.000 metri pătraţi de teren intravilan, în timp ce 22 de revoluţionari bihoreni au beneficiat de suprafeţe cuprinse între 5.000 şi 20.000 metri pătraţi de teren extravilan. De asemenea, patru dintre cei 58 de revoluţionari au primit spaţii locative în municipiul Oradea, doi dintre beneficiari fiind urmaşii eroilor-martiri. Printre revoluţionarii bihoreni se regăsesc atât oameni simpli, cât şi persoane cunoscute cum ar fi: Ioan Marius Aron, directorul Teatrului de Copii şi Tineret "Arcadia", Mircea Bradu, în 1989 directorul Teatrului de Stat Oradea, iar în prezent consilier local, Liviu Lupea, şeful Inspectoratului Teritorial de Muncă, Florian Serac, directorul SC Felix SA, medicul Gheorghe Tirla, actorul Daniel Vulcu, preotul Gheorghe Nemeş sau Vasile Blaga, pe atunci directorul Uzinei mecanice Ştei. De asemenea, printre persoanele care deţin un certificat de revoluţionar se numără nu mai puţin de patru "miliţieni", Aron Mateaş, Teofil Moş, Liviu Gogoneaţă şi Nicolae Balaciu, în prezent ofiţeri de poliţie în rezervă, dar şi Ion Bordei, general în cadrul MApN. Dacă pentru marea majoritatea a celor care deţin un certificat de revoluţionar, această calitate nu a însemnat decât o recompensă morală dublată de obţinerea unor beneficii materiale care nu le-au schimbat prea mult viaţa, pentru alţii, titlul de participant la revoluţia din 1989 a fost o adevărată pistă de lansare. Astfel, Vasile Blaga a devenit, după 1990, parlamentar, prefect, şef al vămilor, ministru al administraţiei şi internelor, Florian Serac a devenit parlamentar, iar mai apoi prefect, Aron Mateaş a fost promovat şef al Poliţiei Rutiere, în timp ce Teofil Moş a fost avansat până pe postul de adjunct al şefului IPJ Bihor.