Viaţa şi faptele unui erou şi martir Istoria fiinţei noastre naţionale a dovedit, de-a lungul vremii, că tot ce a avut durabilitate în timp şi chiar a cucerit tărâmul eternităţii s-a înălţat şi a crescut în puritatea sentimentului patriotic, la căldura lui strămoşească. Idealurile şi aspiraţiile s-au înfăptuit cu preţul vieţii în cele mai grele momente, când neamul îşi încerca destinul în faţa istoriei. Generaţii întregi au trăit, au luptat şi au lăsat scrisă istoria pământului românesc. Alături de Decebal, Basarab I, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Cloşca şi Crişan şi alţi mari voievozi şi domnitori ai neamului românesc, Avram Iancu, pe care-l comemorăm la 13 septembrie, cu prilejul împlinirii a 135 de ani de la moartea sa, se înscrie, în galeria oamenilor iluştri pe care i-am enumerat mai sus, ca un erou legendar al poporului nostru şi ca un geniu al apărării gliei străbune pentru dreptate şi libertate naţională. Personalitatea şi numele lui Avram Iancu, viaţa şi faptele lui, ca un erou şi martir, s-au transformat într-un mit care a intrat definitiv în conştiinţa poporului român şi a ardelenilor, în mijlocul cărora a trăit şi a luptat pentru libertate, în inima Munţilor Apuseni, în acea vestită Ţară a Moţilor, din localitatea Vidra de Sus, unde răsunaseră prelung buciumurile iobagilor conduşi de neînfricaţii patrioţi Horia, Cloşca şi Crişan. Avram Iancu s-a impus de tânăr ca unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848 şi a Adunării de la Blaj, unde poporul l-a urmat în lupta sa pentru libertatea socială şi naţională, pentru umanismul de care era pătruns, pentru a-şi apăra semenii, fiind evocat drept "crai al moţilor şi al munţilor". Prin luptele eroice, împreună cu moţii săi, a determinat conducerea Ungariei să recunoască, în 1849, existenţa naţională a românilor din Transilvania. În februarie 1850, se afla la Viena, cu o numeroasă delegaţie românească, cerând să fie luate în considerare toate revendicările naţionale ale ardelenilor. Forţat de poliţie să părăsească Viena, a revenit în Apuseni, unde a fost arestat şi maltratat în câteva rânduri, dar s-a bucurat tot timpul de iubirea şi preţuirea moţilor săi, în mijlocul cărora a trăit până în 1872, anul morţii, fiind înmormântat la Ţebea, în pământul iubit al Transilvaniei. Avram Iancu a fost, aşa cum arăta istoricul Silviu Dragomir, cel mai de seamă reprezentant al Revoluţiei române transilvănene şi un veritabil erou al poporului român.