Ceea ce s-a realizat la 1 Decembrie 1918, Marea Unire, este rodul unui ideal şi ale unor îndelungate şi diverse forme de acţiune ale românilor de dincoace şi de dincolo de Carpaţi. Izvoarele vremii dovedesc că în acel moment crucial, românii de pe tot cuprinsul românesc gândeau la fel, cu toţii doreau realizarea unităţii politice.

La 1 Decembrie 1918, îşi aminteşte profesorul blăjean, Al. Ciura : ,,Lumea curgea din toate părţile spre Alba Iulia, ca un fluviu ce se revarsă...Miile de oameni aclamau, descoperindu-şi capetele, fluturând stindardele, ca un freamăt de codru bătrân, ce se deşteaptă...". Cu un ,,Credenţional" în mână cei 1228 de delegaţi ai naţiunii duceau hotărârea de UNIRE a întregului Ardeal, ,,pornită din îndemn propriu şi fără nici o silă sau ademenire din vreo parte dând la iveală dorinţa fierbinte ce însufleţeşte inima fiecărui român", de unire cu Tara. Jertfa înaintaşilor noştri a făcut posibilă acea Mare Sărbătoare a Unirii şi tot ea dăruieşte generaţiilor, an de an , bucuria aniversării...
Cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu obişnuia să spună: ,,Dacă nu exista Unirea religioasă de la 1700, nu era nici Adunarea de la Blaj din 3/5 mai 1848, unde s-a strigat: ,,Vrem să ne unim cu Tara !"şi fără aceasta nu era nici Unirea din 1918".
Pentru N.Iorga, întoarcerea noastră spre latinitate, spre Roma, la 1700, este de o importanţă inegalabilă. In ,,Istoria literaturii române din secolul al XVIII-lea, scrie: ,,Fără unirea în credinţă cu Roma nu erau şcolile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învăţăturii, nu era mai ales acea mare şcoală pentru inima poporului nostru, care a fost Roma însăşi".
Ori de câte ori facem un popas în istoria unirii Transilvaniei cu Ţara, se cuvine să aducem un omagiu Blajului şi Bisericii Române Unite cu Roma ai cărei oameni mari ,, au fost lumini în noaptea istoriei noastre", oameni cu ,,aleasă cultură şi neîncetat devotament" pentru a-L servi pe Dumnezeu şi Patria. Episcopul Inocenţiu Micu, cea mai puternică personalitate a românilor din Transilvania secolului al XVIII-lea, are ca obiectiv emanciparea poporului român din Ardeal. El reprezintă momentul istoric de temelie în lupta pentru libertate şi unitate naţională a românilor. Corifeii Scolii Ardelene, preoţii greco-catolici Samuil Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior, prin operele lor, au trezit conştiinţa naţională a românilor transilvăneni. Mulţi fii ai Bisericii Române Unite au fost condamnaţi la ani grei de temniţă pentru dorinţa lor de libertate; ei sunt memorandiştii: Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti şi preotul din Siseşti, Vasile Lucaciu. Urmaşii lor le-au continuat idealurile până la deplina împlinire, Unirea din 1918.
In ziua de 1 Decembrie 1918, Episcopul Greco-Catolic al Diecezei de Gherla, Dr. Iuliu Hossu, părintele sufletesc al celor 600.000 de mii de credincioşi ai Diecezei sale ,din încredinţarea ,,Marelui Sfat al Naţiunii" va citi Marii Adunări ,,DECLARAŢIA UNIRII", după ce ,,într-o impresionantă cuvântare, îşi exprimă hotărârea şi bucuria personală de a ne uni pe veci cu România : ,,Fraţilor, Ceasul împlinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul, rosteşte prin poporul Său credincios, dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi , toţi românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Tara-Mamă, România !...Dreptatea Ta, Doamne, e dreptate în veac şi cuvântul Tău este adevărul ! '' .
In ziua de 2 decembrie 1918, Marele Sfat Naţional, constituit cu o zi înainte sub preşedenţia lui George Pop de Băseşti, ,,alege membrii delegaţiei care vor prezenta Regelui Ferdinand hotărârile luate la Adunarea Naţională". La propunerea lui Iuliu Maniu, sunt aleşi: Preasfinţiile Lor Episcopii Miron Cristea, episcop ortodox, Iuliu Hossu, episcop greco-catolic, Vasile Goldiş şi Dr. Al. Vaida-Voievod. In discursul său rostit în faţa Regelui, IPS. Iuliu Hossu şi-a exprimat ,,fericirea de a fi participat activ la realizarea visului de aur al românismului", arătând şi speranţele pe care suflarea românească şi le-a pus în Bucureşti.
1 Decembrie 1948....După 30 de ani de la Marea Unire, prin Decretul 358 Biserica Română Unită cu Roma este suprimată, ea urmând să-şi continue misiunea în clandestinitate...Toate bunurile Bisericii Greco-Catolice sunt împărţite între Statul Român şi Biserica Ortodoxă Română...Pentru Biserica Română Unită era vremea răstignirilor...IPS.Iuliu Hossu, de-acum Cardinal, îşi va duce viaţa, timp de 20 de ani, prin închisori, o perioadă în temniţa grea de la Sighet, umilit şi batjocorit, sau prin mănăstiri ortodoxe înconjurate cu sârmă ghimpată şi cu regim de închisoare... In ,, Credinţa noastră este viaţa noastră" -Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu- scrise în timpul când avea domiciliul obligatoriu, amintirea Unirii de la Alba Iulia din 1918 îi mişcă sufletul : ,, Noi suntem fericiţi, scrie Excelenţa Sa, a fi văzut această mişcare a munţilor, pentru credinţa unui popor care a cântat cu credinţă tare :<< Dreptatea Ta , Doamne, este dreptate în veac şi cuvântul Tău este adevărul>>. La Alba Iulia, la 1 XII 1918 s-au mutat munţii, încetând a mai fi graniţă între fraţi, unde s-a hotărât unirea pe veci a Transilvaniei cu Patria Mamă, România".

Este 1 Decembrie! Este Ziua Naţională a românilor! A noastră, a tuturor. Peste bucurii şi dureri, Il rugăm pe Dumnezeu cel Atotputernic şi pe Sf. Fecioară Maria să ocrotească şi să binecuvânteze România.