Mi-am pierdut răbdarea în aşteptarea momentului în care trebuia să-mi spun părerea referitor la iniţiativele primarului Bolojan - sprijinit de alianţa USL şi de alţi pseudo-ideologi liberali social-democraţi liberali - referitor la aşa-zisa "modernizare" a Pieţei Unirii din municipiul Oradea şi cu această ocazie mutarea statuii lui Mihai Viteazul, primul unificator al românilor, în cimitirul (parcul) Olosig.

A fost nevoie de trei săptămâni pentru a mă documenta asupra opiniei specialiştilor (arhitecţilor, sculptorilor) şi mai ales cadrelor militare active, în rezervă şi retragere, a populaţiei municipiului Oradea şi nu în ultimul rând al presei locale, care a publicat materiale precum: "Simbolurile româneşti izgonite din centru", "Supralicităm şi riscăm căderea în derâdere", "În absenţa dezbaterii publice...scandal". Având toate elementele sondajului pot să-mi prezint punctul de vedere. În calitatea pe care am avut-o în 1990, data iniţiativei lansată de subsemnatul pentru a oferi municipiului Oradea statuia unificatorului Mihai Viteazul şi a generalului Traian Moşoiu - eliberatorul Oradiei, cadrele unităţilor aparţinând Diviziei 11 Mecanizată "Carei" au răspuns cu entuziasm prin contribuţia bănească necesară statuilor. A luat fiinţă Asociaţia Culturală "Mihai Viteazul" care a asigurat conform legii cheltuirea banilor prin cumpărarea a opt tone bronz, plătite la Fabrica de Vagoane Arad, unde s-a turnat statuia, plata sculptorului etc. Subliniez faptul că, toate cadrele (salariaţi civili, subofiţeri, maiştrii militari şi ofiţeri au cotizat cu procente de 1-5 % din salariu - 24 luni - pentru a acoperi întreaga sumă necesară). A fost întocmit un dosar avizat de arhitectul şef al municipiului, de Direcţia de Cultură a municipiului, de Ministerul Culturii şi însoţit de proiectul în detaliu al statuii a fost supus discuţiei şi aprobării în Consiliul Local al municipiului Oradea. Am subliniat toate aceste detalii pentru a convinge că instalarea statuii a fost un act nemijlocit al cadrelor din unităţile diviziei. Ministerul Apărării Naţionale, Primăria Oradea sau alţi sponsori n-au nici o contribuţie. Putem spune că statuia este "proprietatea" armatei, iar locul unde este instalată a fost aprobat de către Consiliul Local Oradea. Ce se întâmplă acum? Care este explicaţia manevrelor primarului? De unde această îndârjire? Recitind titlul articolului veţi constata că este vorba şi de una şi de alta, care explică şi manevrele primarului şi îndârjirea cu care-şi afişează egocentrismul ambiţiosul primar, sprijinit îndeaproape de consilieri sau alte funcţii. Să-i memorăm pe Mălan, Lipoveanu, Elisabeta Roşu, Dume, Draica şi grupul de consilieri din Consiliul Local care croiesc primarului drum mai sus, tot mai sus iar aceasta exploatându-şi cu "pricepere" talentul mijlociu, mai ales după ce regele Mihai l-a premiat, ne arată că marea lui calitate este atitudinea cameleonică. Unica lui preocupare: cariera. Căci - inventiv - face mereu "lucruri interesante" prin care îşi afirmă biruitor personalitatea. Nu este nevoie să le facă premeditat, ele vin de la sine sau mai bine zis "Eu când vreau să fluier, fluier". În concluzie la această prezentare, cu aroganţă, spirit malefic, permanentă stare conflictuală, carierism, lipsa comunicării, nu se poate vorbi de un manageriat al administraţiei locale. Îngâmfarea masculină l-a împiedicat să consulte factorii care au construit şi instalat Statuia lui Mihai Viteazul în Piaţa Unirii. Crede cumva acest personaj că ne scoatem pălăria şi ne vom ruga pentru clemenţă vis-a-vis de statuie? Nu. Suntem un organism vital şi conştienţi de importanţa tuturor aspectelor pe care armata trebuie să le cunoască şi să le rezolve la nevoie. Vom vedea până unde merge bunul simţ al unui ofiţer de rezervă al armatei române care este primarul Oradiei. Mă adresez locuitorilor judeţului Bihor spunându-le: dacă vă e bine cu o armată puternică, cu un spirit al responsabilităţii, al verticalităţii, al onoarei şi demnităţii României atunci uit-o, dar dacă ţi-e greu cheam-o. Învăţaţi-vă să vă scrieţi durerile pe nisip, iar bucuriile pe stâncă. Aşa fac militarii, şi-au scris numele pe stânca neamului românesc - Mihai Viteazul.

General (rz) Mihai Corneliu Lungu, fost inspector general al Armatei României şi diplomat