1. Istoria ştiinţei este marcată de personalităţi şi nu de mulţimi. Primul factor de prestigiu al unei facultăţi, oricare ar fi ea, este cel al personalităţilor ştiinţifice pe care le are şi al nivelului profesional (ştiinţific) al cadrelor didactice. Doar personalităţile pot crea "şcoli". Fără "şcoli" ştiinţifice (pe specialităţi) o facultate, oriunde s-ar afla, rămâne în întunericul anonimităţii. Al doilea factor care îi conferă credibilitate este nivelul de pregătire al absolvenţilor, performanţele pe care aceştia le vor obţine în cariera lor. Iar studenţii (ca orice elev) copiază modele, se formează după tipicul şi strălucirea dascălului.

2. Cea mai mare durere a Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea este scandalul în care a ajuns şi care i-a şifonat mult credibilitatea. Nu este singura din ţară aflată în această situaţie, dar a noastră a ajuns să aibă o neplăcută notorietate. A doua durere este deficitul de imagine, periculos pentru porţile admiterii. Degeaba ai croitori buni dacă nu ţi se aduce stofă de calitate. Hainele vor fi tot de duzină. A treia durere este lipsa unor departamente pentru cercetare. Nu te poţi impune fără cercetare proprie. A patra durere este lipsa unei reviste medicale care să apară periodic şi la un nivel ştiinţific care să o impună. A cincea durere este lipsa unui vast fond de documentare, a unei biblioteci. Fără acces la informaţiile la zi nu poţi fi de mâna întâi. A şasea durere este "comoditatea" sau lipsa prezenţei cadrelor didactice tinere în presa naţională şi internaţională de specialişti. A şaptea durere, consider că este haosul care afectează programul de învăţământ. A opta durere o consider imperfecţiunea secretarială, acel circuit exact de acte, documente etc., hârtii care declanşează defecţiuni în cascadă. A noua şi una dintre cele mai grave dureri este profundul dezechilibru de personal, în sensul că la acelaşi număr de studenţi şi de ore, o disciplină lucrează cu 6 oameni, iar altă disciplină lucrează cu 17 oameni. Lucrurile stagnează pornind de la un principiu care nu are nicio legătură cu organizarea unui învăţământ performant. "Nu mai putem angaja oameni la disciplinele (specialităţile) deficitare, pentru că oricum suntem prea mulţi". A zecea durere ar fi slaba antrenare în cercetarea ştiinţifică în formare spre cercetare a studenţilor.

3. Decanul trebuie să formeze o echipă de oameni dăruiţi şi capabili, care să poată gestiona problemele facultăţii; să asigure promptitudinea, fermitatea şi transparenţa actului decizional; să coordoneze întregul proces decizional; să impună direcţia de evoluţie care să garanteze dezvoltarea performanţele didactice şi ştiinţifice, în ton cu sinonimele europene. Pentru toate aceste roluri trebuie să aibă o gândire independentă şi să vegheze la respectarea legalităţii.

4. Domeniile manageriale ale unui decanat sunt, în ordine ierarhică: a) de primă linie: 1. învăţământ; 2. ştiinţific; 3. administraţie şi secretariat; b) de linia a doua - departamentele care segmentează cele de primă linie.

5. În primul rând că se respectă orarul. În al doilea rând că sunt trataţi cu maximă seriozitate, demnitate şi exigenţă, ca nişte oameni în mâinile cărora ne vom lăsa viaţa. Că au unde şi din ce se informa. Că au acces la cultura generală. Că au unde se distra, doar suntem oameni. Că au un cadru care să le permită să trăiască în comun tinereţea, că se coagulează o generaţie de prieteni şi nu de nişte lupi singuratici.

6. În cazul nostru este necesară echilibrarea sarcinilor pe cadru didactic, indiferent de disciplină. În general viitorul unei facultăţi depinde de cascada generaţiilor care preiau ştacheta una de la alta. Admisia noilor veniţi în rândul cadrelor didactice trebuie făcută doar după criteriile de valoarea. Apoi este necesară asigurarea condiţiilor de formare şi promovare a acestora.

7. În primul rând, asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a cursurilor şi lucrărilor practice. În al doilea rând, asigurarea bazei materiale didactice pentru laboratoare mai ales. În al treilea rând funcţionarea optimă a secretariatului. Atragerea de fonduri externe care să permită materializarea ideilor.

8. Promovarea activităţii ştiinţifice de la profesor la student. Organizarea acestei activităţi pe sectoare, fiecare sector cu un responsabil: şcoală doctorală, rezidenţi, departamente de cercetare, revista medicală etc.

9. Înţeleg dezvoltarea didactică, ştiinţifică şi de personal, cu impunerea imaginii şi credibilităţii ei până la nivelul la care această facultate va putea genera trei facultăţi de sine stătătoare: Medicină Generală, Stomatologie şi Farmacie, plus colegiile dedicate învăţământului de scurtă durată. Până atunci, însă, trebuie să convingem, în aşa fel încât, fiecare specialitate să aibe repartizaţi rezidenţi, toate tipurile de examene de promovare medicală până la primariat, să se dea şi la noi, la orice specialitate. Sunt multe de făcut. Ele trebuie ierarhizate şi ordonate pe termene de atingere a obiectivelor.

10. Voi mediatiza pe toate căile, pe plan local şi central, succesele studenţilor noştri şi a cadrelor didactice. Nu în ultimul rând voi veghea pentru ca viaţa academică şi ştiinţifică să se desfăşoare după criterii de seriozitate, nu prin şmecherii. Voi sublinia că această facultate trebuie nu doar administrată, ci şi reorganizată după principii moderne. "Tramvaiul" trebuie pus pe altă linie, care să ducă în staţia performanţelor. Actuala linie duce tramvaiul spre un pod, care riscă să se prăbuşească cu cele circa 470 de cadre didactice şi cu studenţi cu tot...