- interviu cu Theodor Paleologu, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional -

- Stimate domnule ministru, vă mulţumesc pentru amabilitatea acceptării acestui dialog, având în vedere programul foarte încărcat al domniei voastre în aceste zile la Oradea. Sunteţi unul dintre puţinii miniştri ai Culturii cu carismă pe care i-a avut România după 1990. Aţi fost profesor universitar, aţi exersat arta diplomaţiei în calitate de ambasador, iar acum ocupaţi funcţia de ministru al Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Cum a ajuns un om ca dumneavoastră, format într-un mediu cultural oferit de regretatul Alexandru Paleologu, să fie pasionat de diplomaţie şi politică? Care ar fi rolul pe care l-a jucat Alexandru Paleologu în devenirea dumneavoastră culturală şi politică?
- Mi-aţi pus mai multe întrebări deodată şi voi încerca să răspund pe scurt la fiecare dintre ele. O mică rectificare: e adevărat că sunt cadru didactic, dar nu profesor universitar plin. La Berlin eram "assistent professor" în sistem american, ceea ce în mod normal e echivalent cu statutul de conferenţiar în România. Legat de diplomaţie şi politică pot să spun că e un fel de vocaţie familială pe care eu o am mai puternică decât alţii din familie, dar m-am pregătit pentru ambele lucruri de mult timp, şi pentru diplomaţie, şi pentru politică. De altminteri, eu nu consider că acum am renunţat la diplomaţie. Am renunţat la un post diplomatic de ambasador. Diplomaţie fac în continuare, pentru că orice ministru are în activitatea sa şi o dimensiune diplomatică. Acţiunea unui ministru are o dimensiune diplomatică în sensul că este coordonată şi se supune liniilor directoare elaborate de Ministerul de Externe. E de neconceput să existe diplomaţii paralele. Diplomaţia României e una singură şi apoi, fireşte, diplomaţia culturală se înscrie în acea logică desenată de către ministerul de resort. Cum spuneam, sunt lucruri pentru care m-am pregătit de multă vreme. Aproape aş spune - exagerând puţin - că am făcut acest lucru din copilărie şi întotdeauna în studiile mele am luat în calcul şi varianta unei implicări ulterioare în politică sau diplomaţie. Nu a fost o alegere exclusivă. Totdeauna am păstrat dechisă posibilitatea unei cariere academice şi mă gândesc în continuare să mă întorc oricând la această activitate care îmi este foarte dragă. Îmi place foarte mult să predau, îmi place foarte mult contactul cu studenţii.
- Revin la problema legată de rolul pe care l-a jucat tatăl dumneavoastră, regretatul Alexandru Paleologu, în devenirea dumneavoastră culturală şi politică. Cum v-a marcat intelectual şi politic?
- A avut, fireşte, un rol extrem de important prin simplul fapt că l-am cunoscut atât de bine, mai bine ca oricare altul. Când stai în preajma unui om de asemenea calitate, fireşte că are o influenţă. Dar el nu era un om directiv şi autoritar. Nu-mi spunea ce să fac, nu-mi dădea liste de lecturi, nu-mi dădea sfaturi necerute. Era un om foarte generos care avea încredere enormă în mine, o încredere absolut totală, chiar şi mândrie. Era foarte mândru de mine, lucru care era într-un fel foarte emoţionant pentru mine. Mi se părea puţin exagerată această încredere şi creditul nelimitat din partea unui om de o asemenea anvergură. Sigur că acest fapt îţi dă foarte multă încredere în tine. E un ajutor moral şi psihic foarte important. Prin el am cunoscut o sumedenie de alţi oameni, dintre care îi pomenesc pe Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Şerban Cioculescu etc., o pleiadă întreagă de oameni dintre cei mai iluştri din cultura română.
- Jurnalistul Claudiu Târziu afirma într-un recent articol: "Politicienii au surpat încrederea majorităţii românilor în politicieni, în instituţiile politice, în actul politic". Dumneavoastră cum caracterizaţi clasa politică actuală?
- Claudiu Târziu are dreptate, dar vede numai un aspect al problemei. Trebuie văzută şi implicarea cetăţenilor, pentru că, de fapt, clasa politică reflectă, din păcate, societatea. Asta nu înseamnă că clasa politică este exact cum este societatea, pentru că probabil sunt mai mulţi hoţomani în lumea politică decât în restul societăţii româneşti. Situaţia actuală a clasei politice reflectă indiferenţa, neimplicarea, lipsa de spirit civic a oamenilor. Despre asta e vorba, din păcate. Dacă oamenii nu merg la vot, creşte ponderea proporţională a celor care îşi vând voturile. Dacă oamenii exigenţi, morali, educaţi, precum este domnul Claudiu Târziu, nu se duc la vot, rezultatul e că votează cei care îşi vând voturile şi dintr-odată contează cel mai mult votul celor care îşi vând voturile. Astfel, avem un fenomen foarte grav în unele locuri, de reală mafiotizare a sistemului politic.
- Jurnalistul Claudiu Târziu sigur merge la vot. Îl cunosc şi ştiu că îşi asumă cu responsabilitate implicarea în viaţa cetăţii prin demersul său jurnalistic şi civic. Domnia sa tocmai acest lucru îl accentua, la fel ca şi dumneavoastră. Afirma că noi, creştinii ortodocşi, nu trebuie să demonizăm politicul, ci să ni-l asumăm, să ne implicăm pentru a face ceva în plan politic şi civic.
- Mă bucur atunci! Problema e că pe baza unei asemenea constatări nu poţi să faci o recomandare politică de natură generală: Votaţi partidul cutare, pentru că e un partid curat! Niciun partid politic nu e curat intergral. Aici trebuie mult discernământ, acel "dar al deosebirii" de care se vorbeşte în tradiţia noastră creştină. E de la caz la caz. Sunt oameni cumsecade şi cu frica lui Dumnezeu în fiecare partid şi atunci un alegător trebuie să-şi pună şi problema aceasta, nu numai cea ideologică şi programatică. Dacă o puşlama vine cu un program bun, n-ai făcut nimic. Contează şi omul foarte mult.
- Evident! Sunteţi prezent în judeţul Bihor vreme de trei zile. Ce obiective aveţi în vedere în judeţul nostru?
- Ziua de vineri a fost foarte intensă. Am avut o conferinţă de presă la sediul PD-L, aşa cum este normal, pentru că sunt angajat în acest partid. De asemenea, îl voi mai acompania pe domnul Filip, preşedintele filialei PD-L, în teritoriu, pentru a ne face cunoscută linia politică. Tot vineri am ţinut o conferinţă la Primăria Oradiei, o primărie superbă, cu o clădire extraorinar de frumoasă. A fost o mare surpriză să văd atâta lume venită la conferinţa mea. Nu mă aşteptam la aşa ceva. Pe de altă parte, am avut o discuţie despre o situaţie complicată cu un teren, care a fost pus de Ministerul Culturii la dispoziţia Mănăstirii Sfintei Cruci, asupra căruia Primăria are nişte vederi diferite. Am încercat să mediez într-un fel această chestiune, dar depinde fireşte de bunăvoinţa celor două părţi în ultimă instanţă, de dispoziţia lor de a găsi un compromis rezonabil. Am avut o întâlnire şi cu domnul Negruţiu de la Universitatea baptisă. Astăzi (sâmbătă - n.n.) voi participa la înscăunarea episcopului romano-catolic de Oradea. Am de gând să mă duc să vizitez Muzeul Ţării Crişurilor, pentru că şi acolo e o problemă destul de complicată, de retrocedare a clădirii către Episcopia romano-catolică şi trebuie amenajat un nou spaţiu pentru muzeu. Pe de altă parte, vreau pur şi simplu să mai văd oraşul, să mă plimb, să mă duc la un spectacol, pentru că fiind şi ministrul Culturii, nu numai al Cultelor, vreau să văd puţin din viaţa culturală a Oradiei, care este una dintre cele mai active din întreaga ţară. S-a făcut recent un studiu şi Oradea este printre primele oraşe în ceea ce priveşte dinamismul vieţii culturale.
- Aţi vizitat în cursul zilei de vineri şi Biserica "Sfântul Apostol Andrei", de care v-aţi arătat foarte încântat!
- Da! Biserica "Sfântul Apostol Andrei" este o splendoare! E foarte frumos făcută, mai cu seamă catacomba. Partea de jos a bisericii este minunată prin sobrietate. Sobrietatea aceasta, austeritatea din partea de jos a bisericii este atât de intimă, te invită la metanoia, la reflecţie, la smerenie. Pe de altă parte, locul acela amenajat pentru copii este un lucru minunat. Faptul că pot veni şi copiii la slujbă fără să deranjeze credincioşii e un lucru extraordinar. Partea de sus este, fireşte, foarte frumoasă. Este splendoarea ortodoxiei, cum spunea şi părintele Vasile. Tot ansamblul mi se pare o mare reuşită şi insist foare mult pe lucrul acesta, pentru că se construieşte mult şi urât în România. Există şi biserici construite fără gust, fără pricepere, pe când, iată, aici, la Oradea, întâlnim un preot care întreabă în jurul lui, care se sfătuieşte, care are gust, alege materialele în aşa fel încât să fie cum trebuie. Această grijă pentru sobrietate, pentru stil, pentru gust este remarcabilă. Părintele Vasile este un om de toată isprava, trebuie să spun asta. Am fost realmente impresionat şi trebuie lăudat pentru a da de gândit şi altora, pentru că alţii nu fac aşa. Alţii greşesc. Nu întreabă. Fac după capul lor. Pe când forţa părintelui Vasile constă tocmai în aceea că a întrebat şi a realizat un lucru frumos. Cum să spun, chestiunile acestea legate de estetică sunt foarte importante din punct de vedere duhovnicesc. Credinţa nu trebuie să se manifeste într-un mod urât din punct de vedere estetic. Frumosul trebuie să fie expresia credinţei. Nici nu se poate altfel. De altfel e şi o expresie a smereniei atunci când un preot întreabă şi nu face numai după capul lui. E o pildă de smerenie acest lucru şi de adevărată iubire a lui Dumnezeu şi a Bisericii.
- Domnule ministru, vă mulţumesc încă o dată pentru timpul acordat! Vă doresc o şedere cât mai agreabilă în urbea de pe Criş!