Muzeul Ţării Crişurilor Oradea, împreună cu Asociaţia Deportaţilor şi Victimelor Opresiunii Comuniste, revista "Familia", Asociaţia studenţească "Coriolan Tămâian" şi Asociaţia Pro Democraţia Oradea au organizat, ieri, la Casa de Cultură a municipiului Oradea, o masă rotundă cu tema "Colectivizarea şi teroarea comunistă din România şi URSS".

În discursul său, istoricul Augustin Ţărău a subliniat faptul că foametea din Ucraina, pentru care se utilizează termenul de Holodomor, a fost una dintre cele mai grave catastrofe naţionale ale poporului din ţara vecină. Cercetătorii au căzut de acord asupra faptului că foametea a fost cauzată mai degrabă de politica agricolă a guvernului sovietic impusă de Stalin decât de cauze naturale, Holodomorul fiind denumit şi "genocidul ucrainean". Campania de colectivizare pornită de statul sovietic s-a dovedit foarte nepopulară în rândul ţăranilor ucraineni. Colectivizarea forţată a avut efecte negative în toate zonele în care a fost aplicată, dar în Ucraina, care era cea mai productivă zonă agricolă a Uniunii Sovietice, noua politică a avut efecte dramatice.
În România, procesul colectivizării agriculturii s-a făcut prin metode inspirate de "experienţa" sovietică, fireşte la scara unui stat de relativ mici dimensiuni. Istoricul Gabriel Moisa a abordat acest subiect vorbind despre debutul colectivizării agriculturii din martie 1949, despre răscoalele care au urmat, despre deportările şi arestările de atunci, până la evenimentele din '51, '52, când parte din cei arestaţi au fost eliberaţi şi s-au putut întoarce acasă.
Participanţii la discuţii au avut ocazia să viziteze şi expoziţia "Gulagul românesc" - Memorial grafic pentru cele 2 milioane de victime ale comunismului în România de Radu Bercea, respectiv "Holodomor" - Asasinarea prin înfometare a 10 milioane de ucraineni de către Partidul Comunist şi NKVD (KGB) - 1932-1933, care rămâne deschisă zilnic, între orele 9.30 - 15.30, până vineri, 14 martie.