Modelul european a fost preluat de Protecţia Civilă românească. În conformitate cu practica Uniunii Europene, autorităţile române merg pe organizarea unor spaţii mari de adăpostire - de genul sălilor de sport - în caz de calamităţi naturale (cutremure, inundaţii, erupţii vulcanice etc.). Deoarece politica europeană este prin excelenţă pacifistă, de evitare a conflictelor armate, s-a renunţat treptat la construcţia de buncăre antiaeriene. Adăposturile publice moştenite de la vechiul regim aflate în administrarea Consiliului Local Oradea, plus cele din fondul privat de adăpostire, realizat de agenţii economici şi proprietarii de imobile, asigură, în caz de conflict armat, doar în procent de 45% protecţia populaţiei.