Ediţia a XVII-a - Roma 1960 În 1955, Congresul CIO hotărăşte să atribuie Romei cinstea de a organita ediţia cu numărul 17 a Jocurilor Olimpice. Astfel, după numeroae tentative zadarnice, italienii şi-au văzut încununate de succes eforturile, drept pentru care au oferit lumii una dintre cele mai reuşite Olimpiade. Conştienţi de impactul vestigiilor istorice asupra turiştilor, romanii n-au ezitat să pună în valoare celebrele locuri istorice de care era plină "Cetatea Eternă", mai multe competiţii desfăşurându-se în aceste locaţii. Dacă gimnaştii şi gimnastele s-au întrecut la Termele lui Caracalla, luptătorii s-au luat la trântă la Basilica lui Maxenţiu, în timp ce maratonul s-a desfăşurat pe celebra Via Appia, linia de sosire fiind trecută la lumina torţelor, sub Arcul lui Constantin, în apropierea Colosseumului. Olimpicii români au confirmat rezultatele obţinute la precedentele două Olimpiade, însă deasupra tuturor a strălucit "la grande bionda" Iolanda Balaş, ale cărei sărituri fantastice i-au adus acest supranume dat de ziariştii italieni. Iolanda Balaş aduce României primul aur olimpic la atletism După ce a depăşit perioada de deprimare de după eşecul de la Melbourne, Iolanda Balaş îşi schimbă stilul de săritură, renunţând la foarfecă în favoarea rostogolirii ventrale, procedeu care o va readuce în fruntea topului mondial, pe care-l va domina autoritar aproape 10 ani. În această perioadă, aceasta din urmă a stabilit 14 recorduri mondiale, ştacheta urcând succesiv de la 1,75 la 1,91 m, un salt impresionant pentru o probă de asemenea dificultate. În finala olimpică de la Roma, "marea blondă" a rămas singură în concurs, înălţimea de 1,73 m dovedindu-se prea mare pentru restul concurentelor. Iolanda a continuat de una singură, sărind 1,77, 1,81 şi 1,85 m (ultima la doar un centimetru de recordul mondial care-i aparţinea), adjudecându-şi titlul olimpic, ceea ce însemna prima medalie de aur pentru România la întrecerile olimpice de atletism. O altă atletă de excepţie, discobola Lia Manoliu, a pierdut argintul olimpic la ultima aruncare, fiind depăşită de Tamara Press, iar Zoltan Vamos a sosit al cincilea în pasionanta cursă de 1500 m, o probă în care primii şase clasaţi au doborât vechiul record olimpic pe această distanţă. "Campionul desculţ" Întrecerile olimpice găzduite de capitala Italiei au fost de un ridicat nivel, fiind doborâte 73 de recorduri olimpice şi 31 de recorduri mondiale. Festivitatea de deschidere a avut loc pe Stadionul Olimpic (Stadio dei Centomila) cu o capacitate de 80 de locuri, iar jurământul olimpic a fost rostit de atletul Consolini Adolfo. Parcă mai mult ca niciodată, numeroşi atleţi au impresionat prin performanţele reuşite, însă victoria etiopianului Bikila Abebe (care a alergat desculţ) în cursa de maraton s-a detaşat de restul victoriilor olimpice, chiar dacă printre acestea s-au numărat cele patru medalii de aur ale gimnastului sovietic Sahlin Boris sau cele trei ale conaţionalei lui Sahlin, gimnasta Larisa Latînina. Alături de atleţii români, s-au remarcat sportivii de la kaiac-canoe (Leon Rotman şi-a mai dovedit o dată clasa, cucerind bronzul la canoe), cei de la polo (locul V la a doua participare olimpică), gimnastele (medaliate cu bronz în concursul pe echipe) şi luptătorii, cele trei medalii obţinute de Dumitru Pârvulescu (aur), Ion Cernea (argint) şi Ion Ţăranu (bronz) întregind una dintre cele mai fructuoase participări a României la Jocurile Olimpice. Deşi s-au prezentat cu o echipă unită, Germania Federală şi cea Democrată n-au reuşit să pericliteze dominaţia sportivilor ruşi, Uniunea Sovietică menţinându-şi supremaţia în clasamentul general, secondată de SUA şi Italia, în timp ce delegaţia României a ocupat un onorant loc 11, înaintea unor forţe ale sportului mondial.