În primii ani de după Revoluţia din 1989, în ţară, au intrat nenumăraţi turişti străini, majoritatea încercând să obţină aici câştiguri. Numai că nu întotdeauna afacerile erau legale. Astfel, la începutul anilor 90, era la modă comerţul ilegal cu obiecte de artă. Multe dintre acestea erau furate la comandă. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în luna octombrie a anului 1990, când doi turişti străini au ajuns la Oradea, unde au contactat mai mulţi negustori de antichităţi. Unul dintre aceştia a acceptat să le facă rost celor doi străini de câteva obiecte de artă din interiorul "Muzeului Memorial Octavian Goga". O tapiserie, valorând peste 1 milion de dolari, a fost găsită după mai mulţi ani în Elveţia. Hoţii orădeni nu au fost identificaţi până în prezent. În urmă cu 14 ani În noaptea de 9 octombrie 1990, în jurul Muzeului Memorial "Octavian Goga" era mare agitaţie. Nu, nu erau vizitatori obişnuiţi, dornici să admire comorile ce se aflau înauntru. Cei care dădeau târcoale lăcaşului erau veniţi cu gânduri mârşave. Dupa o verificare "ca la carte" a împrejurimilor muzeului, din două luxoase autoturisme occidentale au coborât doua "umbre", care au pătruns, prin forţarea uşii cu un levier, în bisericuţa de lemn. Unul dintre ei aduna icoane, iar celălalt încerca să pătrundă în interiorul muzeului, unde se afla o tapiserie celebră, primită în dar de Octavian Goga în urma unei vizite facute în Iran, estimată la aproape 1.500.000 $. La început au furat două icoane Vazând, însă, ca deja se lumina de ziuă, iar şoseaua din apropiere devenea tot mai animată, "colecţionarii" au renunţat şi s-au întors la autoturismele ce-i asteptau. În câteva ore, au ajuns la Oradea, unde au dormit toata ziua la hotel, pentru a-şi reface forţele. În seara următoare, profitând şi de faptul că bisericuţa fusese scoasă temporar din circuitul turistic, nu s-a observat furtul icoanelor, doi dintre ei au revenit, s-au căţărat în podul muzeului, însa, din neatenţie, au declanşat sistemul de alarmă, ceea ce i-a facut s-o ia la sănătoasa, abandonându-şi lanterna. Din nefericire, criminaliştii n-au descoperit nici o urmă pe ea, astfel încât toate măsurile de identificare s-au dovedit fără succes. După câteva zile, hoţii se reîntorc În noaptea de 24 spre 25 octombrie 1990, unul dintre străini împreună alţi trei prieteni "mai îndrăzneţi" s-au reîntors la Ciucea, înarmaţi cu toate cele trebuincioase spargerii. Când au încercat să forţeze intrarea în muzeu, paznicul a simţit ceva şi a dat alarma, somându-i să se predea. Însă cei patru au luat-o la fugă în direcţii opuse, astfel încât gloanţele trase de paznic nu i-a atins. Unul din ei a căzut, însă, în plasa întinsă de subofiţerii postului local de poliţie. Tapiserie de 1.500.000 de dolari Nici această tentativă nereuşită nu i-a descurajat pe hoţi, care, în noaptea de 6 spre 7 decembrie 1990, au reuşit să sustragă atât tapiseria, cât şi două tablouri, semnate de pictorii Dărăscu şi Pogor. Cu ajutorul unui complice, tapiseria este scoasă din ţară, pe raza localităţii bihorene Avram Iancu. După multe peripeţii, banda de hoţi se reuneşte la Budapesta, de unde pleacă în Austria şi apoi în Germania. În final, tapiseria a ajuns în localitatea germană Inglostadt, unde a fost ascunsă până la găsirea unui posibil cumpărător. Interpolul intră în acţiune A doua zi după furt, poliţia sesizează Interpolul român care procedează imediat la darea în urmarire internaţională a celor trei valoroase obiecte. Între timp, tapiseria îşi continuă odiseea, pâna în mai 1991, când, la un control efectuat de poliţia din Konstanz, la graniţa germano-elveţiană, este decoperită în portbagajul unui autoturism, al cărui şofer se legitimase cu un paşaport german furat în alb cu câtva timp înainte. Tapiseria este găsită, însă hoţii nu au fost prinşi Poliţia germană informează imediat Interpolul român, solicitând verificarea preţiosului obiect. Experţii Muzeului memorial "Octavian Goga" sunt categorici: este vorba, fara nici un dubiu, de tapiseria furată. La 13 mai 1993, un ofiter al poliţiei readuce în ţară, dupa o aventură de 32 de luni, valoroasa operă de artă care şi-a reluat locul ocupat de decenii, spre bucuria şi desfătarea vizitatorilor. Pe lângă jocul soartei şi eforturile poliţistilor, la recuperarea tapiseriei a contribuit, în mod benefic, şi faptul că muzeul-victima poseda fotografia şi actele ei de proprietate, ceea ce în cazul altor obiecte valoroase de artă scoase peste graniţele ţării nu s-a întâmplat. În schimb, cei doi hoţi din Oradea nu au fost găsiţi nici până în prezent.