Eliberarea celor trei "răstigniţi", judecătorul Costiniu şi oamenii de afaceri Locic, Căşuneanu era oarecum inevitabilă. Televiziunile deja scoseseră la înaintare tot felul de magistraţi care plângeau de dorul judecătorului Costiniu, ca să nu mai vorbim de scena cătuşelor împerecheate care a produs o victimizare în plus. La un moment dat ai senzaţia că DNA-ul sunt regizorii, iar victimele şi cei din studiourile televiziunilor sunt actorii.

 Nici nu mai ştii ce să crezi. Un lucru e sigur, eliberarea a fost un gest înţelept în raport cu salciile mediatice plângătoare ce se lăsau tot mai jos. De fapt măsurile justiţiei în România ţin cont în primul rând de opinia publică şi abia apoi de elementul juridic. Prin urmare cum să-l ţii pe judecătorul Costiniu alături de Voicu? Dintre toţi, Voicu este singurul care n-are parte de nicio susţinere mediatică, ghinionul lui că are faţă de talcioc şi comportament pe măsură. Nu poate provoca compasiune, cel mult ilaritate în momentul în care îl apucă leşinurile. Potenţialul actoricesc-mediatic este mult prea redus pentru a face din el o victimă a sistemului represiv. În schimb ticăloşii cu doctorate, somităţile cu vile, piscine şi legături cu interlopii beneficiază de toată clemenţa posibilă. Ei au credibilitatea necesară pentru a fi proiectaţi drept victime ale regimului abuziv. În acest sens, DNA a procedat bine eliberându-i, deoarece chiar dacă n-am fi văzut pancarte cu "Free Costiniu" tot s-ar fi tocat seară de seară de către cohortele de magistraţi şi maeştri, nedreapta măsură. În felul acesta, în curând arestul preventiv s-ar putea să dispară din procedura penală, deoarece se pare că este mană cerească pentru inculpaţii vip. Aceştia ajung nu doar la o bunăstare mediatică, ci chiar la una fizică şi metafizică după cum a trăit atletul creştinătăţii, Gigi Becali, care a declarat că lui i-a prins bine toată treaba şi că s-a îngrăşat şi două kile`. Nemaivorbind de beneficiile politice şi de "golgota sufletească". Mulţi reproşează DNA circul făcut şi-n primul rând o fac chiar beneficiarii acestuia, televiziunile. Oare ce s-ar întâmpla dacă totul s-ar petrece în maximă discreţie? Cum s-ar ciuli "antenele" atunci? Nu s-ar mai ciuli, ci ar face altceva. Ar urla ca din gură de şarpe că nu există transparenţă. Că regimul abuziv ţine departe de opinia publică inculpaţii, că se încalcă drepturile omului, că suntem ca-n vremea lui Stalin când tribunalele erau secrete, că ne vom trezi mâine, poimâine cu tribunale excepţionale. Cu siguranţă că un asemenea tip de procedură ar fi fatal DNA. În ceea ce priveşte deznodământul probabil al acestui proces, el nu va mai surprinde pe nimeni. Mai mult ca sigur, nimeni nu va fi pedepsit, nici măcar Voicu, care cel mult va ieşi mai târziu şi va spune că i-a prins bine fiindcă a scăpat de câteva kilograme. Însă pe lângă faptul că justiţia e semi paralizată de interese, mai vin pe deasupra şi televiziunile care menţin paralizia şi la nivelul opiniei publice. Aşa cum oameni ca Voicu prin exemplul lor inhibă manifestarea cinstei în societate, de ce să fii fraier când unii sunt şmecheri, tot aşa reacţiile părtinitoare politic a unor televiziuni caută să inhibe, şi uneori reuşesc, orice act de justiţie, doar pentru simplul motiv că el are loc în mandatul puterii adverse. În concluzie, stăm bine, suntem într-o disfuncţie totală în tot ceea ce înseamnă instituţiile statului, de economie nu mai vorbim, un singur lucru funcţionează la maximum de capacitate, televiziunile. Singurul lucru pe care l-au câştigat românii după 1990. E şi singura reţea naţională pe care o formează românii de rând, reţeaua de cablu, de restul reţelelor şi reţetelor se ocupă alţii, bineînţeles şi ele cu acoperire naţională.