Problemele cu care se confruntã învãþãmântul superior românesc au ajuns la urechile oficialitãþilor europene. Un grup de profesori universitari români a trimis o scrisoare pe aceastã temã baronesei Emma Nicholson, europarlamentarului Arie Oostlander, Comisiei Europene, Consiliului Europei ºi mai multor asociaþii din domeniul educaþiei. Cadrele didactice denunþã nepotismul din universitãþi, amestecul politicului în viaþa academicã, blocarea accesului tinerilor la funcþiile de conducere, cerând, în acelasi timp, oficialilor UE sã ia mãsuri imediate. În ciuda speranþelor de a intra în normalitate, învãþãmântul universitar din România s-a confruntat în perioada de dupã 1990 cu un continuu proces de degradare. Pentru a ilustra amploarea acestui fenomen, e suficient sã amintim cã nici o universitate din România nu este inclusã în clasamentul primelor 500 de universitãþi din lume, sau in primele 100 din Europa. Sistemul academic românesc este sursa unui exod de proporþii al tinerilor valoroºi peste hotare, mulþi dintre aceºtia considerând emigrarea drept unica ºansã de realizare profesionalã. Oare chiar nu existã nici un interes general ca ei sã rãmânã în România? La aceastã întrebare au încercat sã rãspundã universitari de prestigiu grupaþi în organizatia Forumul Academic Român (FAR), pe care atitudinea Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului (MECT) în ceea ce priveºte reforma învãþãmântului superior i-a determinat pe sã se adreseze instituþiilor ºi parlamentarilor europeni. Universitarii români reclamã maniera discreþionarã de alocare a fondurilor publice, care sunt direcþionate exclusiv pe clinica sau catedra unor lideri universitari, arãtând cã termenul de autonomie universitarã a fost pânã acum adesea interpretat în mod eronat, în numele acestui principiu fiind elaborate regulamente noi, de multe ori restrictive. În numele acestei aºa-zise autonomii universitare se permite participarea exclusivã la vot a unui numãr restrâns de profesori, care au format astfel un ?perpetuum mobile? al autoinvestirii cu putere de decizie. urmare în pagina......... Corupþia din mediul universitar ne þine la porþile Europei O autonomie prost înþeleasã Prin acest mecanism se menþin la conducere aceiaºi profesori care se autoaleg vreme de mai multe perioade electorale interne. "În numele aceleiaºi autonomii universitare, au fost adaptate criteriile de eligibilitate pentru profesorii în vârstã de peste 65 de ani. O trãsãturã frapantã a vieþii academice în Romania este ascendenþa periculoasã a persoanelor asupra instituþiilor. Respectarea ad literam a unor statute, regulamente sau proceduri este esenþialã pentru asigurarea unui climat democratic într-o institutie de învãþãmânt superior, pentru calitatea vieþii ºtiinþifice, pentru calitatea cursurilor care se predau, pentru calitatea cercetãrii. Orice substituire a legii prin voinþa unei persoane sau a unui grup de persoane poate cu uºurinþã sã conducã spre dereglãri de funcþionare a instituþiei în sens dictatorial sau anarhic. Autonomia universitarã trebuie sã implice capacitatea conducerii unei universitãþi de a hotãrî rapid si eficient asupra utilizãrii unor resurse, dar numai în mod deschis, nediscreþionar, democratic. În orice alt fel, manipularea acestor fonduri ar putea fi realizatã spre interesul unor lideri ai universitãþii. Autonomia universitarã autenticã nu are nici o legãturã cu dispreþul faþã de lege sau cu impunerea unor legi proprii, ?originale?, nedemocratice, de ?stat în stat?, interpretate dupa bunul plac ºi întru slujirea intereselor individuale sau de grup a liderilor universitari ", se precizeazã în scrisoarea transmisã oficialilor europeni. Banii publici în buzunarele private În acelaºi document se aratã cã "universitãþile de stat sunt susþinute economic de banii publici, rezultaþi din redistribuirea prin bugetul aferent, stabilit prin lege în fiecare an, a taxelor percepute de la cei care lucreazã în România. În ultima perioadã, numãrul studenþilor internaþionali sau români la anumite facultãþi a scãzut dramatic iar potenþialul de cercetare universitar este scãzut, existând tendinþa ca persoanele responsabile pentru a se implica în cercetare sã nu fie calificate în acest sens. Se ajunge astfel la situaþia nefericitã când banii publici susþin programe universitare care nu produc ceea ce s-ar fi aºteptat de la ele în timp ce facultãþi ºi catedre similare, susþinute din banii publici, din alte þãri europene, produc informaþie de calitate, cercetare autenticã, competitivã. Membrii Forumului Academic Român sunt de pãrere cã universitãþile nu ar trebui sã constituie excepþii de la monitorizarea administrãrii fondurilor publice, iar atunci când unii factori de rãspundere direcþioneazã în ascuns anumite fonduri, organele abilitate ale statului trebuie sã intervinã, aºa cum se face cu orice funcþionar care manipuleazã fonduri ilegal. "Finanþarea universitãþilor din bugetul de stat nu înseamnã cã utilizarea fondurilor de stat poate fi învãluitã în mister, la adãpostul unei aºa-zise autonomii universitare. Este de aºteptat ca statul sã intervinã periodic în direcþia eficientizãrii activitãþii ºtiinþifice, a bunei administrãri a fondurilor, a inteligentei gospodãriri a resurelor, a distribuirii cu bunã credinþã a fondurilor alocate prin lege învãþãmântului superior" susþin universitarii FAR. Imposturã ridicatã la rang de virtute Un alt fenomen extrem de îngrijorãtor în învãþãmântul superior românesc de azi este reprezentat de apariþia unor profesori a cãror valoare nu e bine definitã ºtiinþific, profesional sau moral. FAR aratã cã, deºi existã o concurenþã acerbã în realizarea unei activitãþi publicistice impresionante, cele mai multe publicaþii care susþin dosarele academice ale acestor cadre universitare apar în reviste fãrã valoare ºtiinþificã realã, uneori în reviste unde publicarea nu este decisã pe baza raportului unui referent anonim de specialitate, alteori în reviste care nu sunt monitorizate de bazele de date ºtiinþifice internaþionale. Cu toatã aceastã lipsã a dovezilor reale de competenþã, respectivele cadre universitare sunt activ implicate în activitatea de predare, precum ºi în activitãþi care ar trebui sã implice cercetarea. Acest fenomen nefast face ca în competiþia ºtiinþificã internaþionalã contribuþiile româneºti sã depãºeascã doar rareori ºtacheta diletantismului ºtiintific. Datoritã unor avantaje obþinute prin condiþionarea posturilor ºi promovãrilor, criteriile de apreciere a subalternilor pot ajunge sã fie pervertite. Universitarii cred cã este posibil "sã asistãm la un fenomen extrem de îngrijorãtor: angajarea preferenþialã ºi titularizarea în învãþãmântul superior a rudelor, a fiilor magnaþilor politici de la un moment sau altul, a potentaþilor locali, a persoanelor sau rudelor persoanelor cu potenþial economic important, a persoanelor cu care se stabilesc relaþii intime", arãtând cã sunt cunoscute cazuri de promovare în lumea universitarã pe baza unor alte criterii decât cel valoric. Universitãþi de stat în stat Nu în ultimul rând, FAR atrage atenþia asupra existenþei, în diverse medii universitare româneºti, a unor tendinþe de autoritarism, arãtând cã existã catedre unde este cultivatã forþat mediocritatea obedientã, ceea ce face din servilism un criteriu de angajare ºi promovare în învãþãmântul superior. În acelaºi timp, diverse acte ale vieþii universitare, cum ar fi de exemplu examenele cu studenþii, acceptarea de lucrãri de diplomã sau master, admiterea la doctorat, scoaterea la concurs a unor posturi în catedrã, pot fi supuse corupþiei. Fenomene degradante de acest gen sunt frecvent descrise în mediile studenþeºti din anumite universitãþi ºi semnalate adesea de presã. Un caz notoriu pe larg documentat în presã ºi care a pus învãþãmântul românesc într-o luminã nefavorabilã pe plan internaþional a fost cel al eliberãrii de diplome false unor cetãþeni straini. Se poate spune, aºadar, cã fenomenul corupþiei universitare are rãdãcini economice. Contextul economic din anumite centre universitare ajunge sã genereze ºi sã inducã posibilitatea de apariþie a corupþiei. Membrii FAR atrag atenþia oficialilor europeni cã în acest context, în lipsa transparenþei modalitãþilor de administrare a banului public, pot apare fenomene de deturnare a fondurilor universitare cãtre unitãþile aflate în subordinea directã a persoanei îndrituite cu dreptul de decizie asupra cheltuielii acelor fonduri. Abuzul în funcþie ºi absenþa unui control din partea unui for superior pot influenþa dirijarea de fonduri extramurale cãtre alte scopuri decât cele destinate iniþial ºi independent de voinþa persoanelor pe numele cãrora acele fonduri fuseserã alocate. "Astfel de aspecte sunt de competenþa justiþiei. Statul nu ar trebui sã îngãduie ca la adãpostul autonomiei universitare valorile vieþii academice sã fie anulate. Statul nu poate fi un martor tãcut al unor abuzuri ºi al unor acte de corupþie desfãºurate în sfera de activitate a unei Universitãþi", susþine FAR.