Când aud vorbindu-se despre Parlamentul Europei, îmi vin în minte cel mai adesea unicele (sperăm să rămână unicat, căci tare pe mulţi ne-a dezamăgit rezultatul lor) alegeri euro-mioritice pentru legislativul de la Strasbourg, nu datorită "interesului deosebit" manifestat de către electorat, cât mai ales „frumuseţii" luptei fratricide din cadrul comunităţii maghiare din ţara noastră. Nu îmi pot ascunde satisfacţia să văd că şi ungurii se ceartă între ei! (Iarăşi arătăm că ... „suntem balcanici". Noi ne mulţumim să moară capra vecinului, pe când alţii, care se mândresc că le curge în vene sângele lui Gingishan, ar fi fericiţi doar dacă nouă ne-ar muri toată naţia.) Evident lupta era pentru ciolan, căci doar n-o fi fost pentru bunăstarea întregului popor român, cel pe care ... s-au luptat să-l reprezinte pe această cale!


Reţeta euroalegerilor pentru maghiari a fost una simplă: într-o oală fierbe UDMR (Uniune care, de prin 2000 încoace este ... udă mereu. Adică se teme că nu va trece pragul electoral.), iar în alta se pun următoarele ingrediente: una bucată popă (a se citi Tökes Lazslo), una bucată partid de pustă (adică Uniunea Tinerilor Democraţi - FiDeSz - din Ungaria), multe ... multe măsuri de „condimente" (citeşte sute de mii de Euroi) din aceeaşi pustă, una sau mai multe Bârne (mă refer la „Tinerii Maghiari Ardeleni" reuniţi sub stindardul „EMI", conduşi de Nagy Jozsef Barna, care au fost vizibilii pe la toate „prezentările" electorale ale episcopului sau europarlamentarului „Vasile", probabil că nici el nu mai ştie ce este) şi ardelenii (nu toţi, doar cei de etnie maghiară). Scuzaţi-mă, era să uit de „numeroasele" comunităţi maghiare de prin Dolj, Gorj, Călăraşi, Constanţa şi ... Iaşi, iar dacă am omis ceva, iertată să-mi fie uitarea! Să mai spună ungurii că nu sunt un popor migrator! Voturile au demonstrat-o: au ajuns şi în Bărăgan, Dobrogea şi chiar în „dulcele târg al Ieşilor"! Acum înţeleg la ce se referea Preşedintele când spunea că ţinutul secuiesc va obţine atâta autonomie cât oltenii din Caracal. Cred că sintagma ar trebui regândită. Nu de alta, dar ungurii din Oltenia - la cât sunt de numeroşi - chiar i-ar duce mintea să ceară acest lucru, după ce au pus mâna pe mare parte din măreţele realizări ale agriculturii socialiste din zonă (SMA-uri, IAS-uri, etc)!
Cât despre popa Tökes: se pare că acesta a început să-şi scoată noii colţi de (argint) europarlamentar, afirmând că Banatul şi Transilvania, din punct de vedere istoric, nu sunt provincii româneşti. În Oradea noastră cea de toate zilele nu putem să nu remarcăm cum colaboratorii europarlamentarului-episcop continuă să ne terorizeze cu inscripţiile lor bilingve. Nici mai mult nici mai puţin, „tinereii" au ameninţat, conform ştirilor publicate în presa locală de limbă maghiară, că vor pârî administraţia locală din Oradea la Bruxelles, unde doresc să depună varianta în limba engleză a corespondenţei purtate cu Primăria din Oradea pe tema inscripţiilor bilingve. Hai că ne-am speriat!
Mai nou, "junii emişti barnişti" (JEB - N.n.) şi-au găsit o nouă jucărie: protestele în faţa unor reprezentanţe diplomatice. Cică, de Moş Nicolae, în loc să cumpere cadouri copiilor/soţiilor/prietenelor, s-au adunat la Consulatul onorific al Slovaciei din Salonta, unde au sunat până li s-a lipit degetul de sonerie! Asta pentru că nu le-a deschis nimeni! Se pare că aceştia au acuzat un aşa-zis proces de slovacizare a maghiarilor, „uitând voit" ceea ce spunea primul ministru Banffy Dezsö în 1907, citez: „ Nu va fi fericire mai mare pentru patria noastră până ce ultimul individ aparţinând rasei (Sic! - N.n.) române sau slovace nu va fi transformat într-un adevărat".

Era să închei şi să nu menţionez că, potrivit presei de limba maghiară, E.M.I. - prin omniprezentul Barna - a primit din partea Episcopiei reformate distincţia „În serviciul interesului comun", deoarece ar fi participat activ la rezolvarea problemelor comune maghiare. Oare incitarea la acţiuni separatiste, revanşarde şi xenofobe este în interesul comunităţii maghiare? O fi, dar numai în minţile înceţoşate ale lui Barna, Tökes şi colaboratorilor din preajma lor. În ce-l priveşte pe Tökes, gurile rele spun că de când şi-a lăsat la Oradea Episcopia aleargă de nebun după sprijin pe culoarele Parlamentului European, deoarece se feresc toţi de el ca dracul de tămâie. Sau - cine ştie? - poate toţi parlamentarii de pe acolo poartă tămâia la ei, iar „Flacăra Revoluţiei" este ţinută la distanţa doar datorită temeiniciei cutumei înrădăcinate în popor cu privire la acest fenomen de ... „magnetism invers"!