În loc să îngheţe, cum poate era de aşteptat în debutul unui an care se anunţă plin de gogoşi electorale, apele politicii româneşti s-au tulburat încă din primele lui zile, bântuite parcă de turmele de mistreţi înspăimântaţi, fugăriţi la vânătoarea regală de la Bolovani. Chiar dacă nu toate zarurile au fost aruncate, pe mâneca fiecărui lider politic fiind păstrat câte un joker alb pentru ultimele zile negre ale campaniei electorale, din vestiarele partidelor au fost scoşi la încălzire câţiva iepuri de câmp dresaţi să rupă ritmul cursei cu obstacole şi să distragă atenţia tribunelor de la încleştarea din culise. Cotonogiţi de contondenţele tranziţiei, tot mai mulţi dintre români au preferat să-şi oblojească echimozele, resemnându-se într-o periculoasă apatie care contrazice flagrant triumfalismul declarativ al primului ministru, pus faţă în faţă cu bilanţul celor 1000 de zile de guvernare. E destul de greu să fardezi realitatea, prin simpla înmuiere a bidinelei în găleata cu vopsea roz-bombonel pentru a spoi eficient cenuşiul monstruoasei coaliţii şi sinistrei sale moşteniri. Mult mai eficiente, în această situaţie, aparent fără ieşire, se dovedesc a fi ţintele false, de talia ciobănaşului cu 300 de milioane de (eur)oi sau a papagalului cu guşă, care au fost slobozite de strategii puterii, pentru a completa atât de necesara raţie de pâine a electoratului, lehămesit de sarmale şi vin, cu o porţie suplimentară de circ. Ce altceva poate să însemne tentativa de aruncare a ghioagei lui Gigi Becali peste Palatul Parlamentului, dacă nu un motiv în plus pentru descurajarea promovării votului uninominal, atât de abil instrumentat de PSD? Miza partidului de guvernământ e cât se poate de serioasă, câtă vreme votul uninominal se poate dovedi un vehicul periculos spre sferele puterii legislative, în care pot călători confortabil, datorită popularităţii lor ieftine, dar suficient mediatizate, atât Adrian Copilul Minune cu Andreeea Marin cât şi Marius Tucă, Adrian Mutu sau întreaga trupă 3rei Sud Est. Experimentul a fost brevetat cu succes în urmă cu trei ani, de când ecoul of-of-ului şi măi-măi-ului lui Irina şi Ion bântuie între pereţii Casei Poporului, iar criza de valori cu care se confruntă astăzi PSD poate da naştere oricând unor asemenea pui vii. Strâns cu uşa în murdarul concubinaj cu UDMR, care se află, la rândul său, într-o criză şi mai profundă de identitate, PSD pare gata să facă pasul înapoi. Fluturată ca un moft al societăţii civile, oportunitatea votului uninominal va fi treptat demontată, iar opţiunile românilor, vârtos manipulate prin sondajele de opinie măsluite în laboratoarele puterii, vor rămâne disputate între două rele. S-o fi aflând stadionul în apropierea secţiei de votare, dar drumul spre urne trece în primul rând prin stomac, electoratul fiind cel care, între popularitatea lui alde Becali, care nu poate oferi decât cel mult spectacolul plasării unui cap în gură în direct şi la o oră de vârf, şi populismul unui Sechelariu, care dă cârnaţi cu muştar la tot cartierul, zi de vară până-n seară, va alege răul cel mai mic...