Joi, 4 august, s-au împlinit cinci ani de la trecerea în eternitate a interpretei de muzică populară Florica Ungur. Una dintre cele mai cunoscute interprete de muzică populară, Florica Ungur s-a născut în localitatea Fâșca, județul Bihor, la 8 iunie 1939.

 

A învățat să cânte de la mama sa, Ileana Cociuba. Profesorul de folclor Mihai Pop și profesoara sa de canto de la Școala Populară de Artă, Rhea-Silvia Pop de Popa i-au îndrumat în continuare studiile muzicale și pasiunea pentru folclorul românesc.

Potrivit Agerpress, a absolvit cursurile Universității din București, secția limbi clasice (latină și greacă veche) și a predat limba latină în liceu. A îmbinat, în mod fericit, munca la catedră și darul de a cânta. Astfel, artista a cules și a interpretat melodii din folclorul bihorean, dar și din alte colțuri ale țării, reușind să înregistreze peste 150 de melodii autentice, de mare valoare. „Cred că omul trebuie să caute mulțumirea sufletească și fericirea înlăuntrul său. Cu această convingere în suflet, încerc să ofer celor din jur câte un strop din lumina mea interioară, iar cântecul îmi este mesager”, spunea, în 2008, Florica Ungur.

A înregistrat primul disc „Electrecord” în anul 1970. Au urmat alte nouă discuri, cinci casete audio și un CD. Invitată la cele mai mari festivaluri din țară și din străinătate, a făcut cunoscută în lume valoarea și frumusețea cântecului popular românesc. Dintre melodiile sale amintim: „Cine nu știe ce-i doru”, „De când îi badea pe vale”, „Face-te-ai, grâule, bun!”, „Dragostile și doru”, „Cine-o zîs întâi doina”, „Dragu mi-i de neamu meu”, „Drag mi-i danțu din bătrâni”, „Măicuță, când m-ai făcut”, „Când ești tânăr să iubești”, „Codrule, face-te-ai nor!”, „Hori-le-aș horile lin”, „Mă mir de ce-am bătrânit”, „Măi bădiță, bade drag”, „Mult mă-ntreabă inima”, „Satu meu îi sat pe șes”, „Toată lumea-mi zice rău”, „Slobozi, Doamne, glasul meu” și multe altele.

Înzestrată cu o aleasă cultură și cu un rafinat gust pentru autentic, a cultivat doina, cu modulațiile specifice zonei din care provenea, cântecul de joc și de nuntă, cântecul de jale, folosindu-și vocea caldă și timbrată, marea ei sensibilitate, pentru a ajunge la sufletele oamenilor.

Ca o încununare a muncii sale în domeniul artistic, a talentului său și pentru neobosita promovare a autenticității folclorului românesc, a fost distinsă cu: diploma Academiei artelor tradiționale de la Sibiu, Premiul Ethnos, o serie de diplome de excelență din țară, Ordinul „Meritul Cultural” clasa I, în grad de Cavaler, diploma de excelență a emisiunii „Tezaur folcloric” și diploma de excelență a TVR, la 50 de ani, pentru rolul avut în istoria televiziunii. La 19 decembrie 2008, a primit diploma „Pro meritis”, pentru întreaga activitate. S-a stins din viață la 4 august 2011, în urma unei boli incurabile. Din 2014, Casa de cultură a municipiului Oradea îi poartă numele.