Numită şi tămâioasă sau vinarie, vinariţa (Asperula odorata) este o plantă cunoscută din vechime ca tonic pentru ficat şi inimă.
Încă de atunci, se foloseşte în loc de tutun (în stare uscată) în pipe, în special pentru bolnavii cu afecţiuni ale căilor respiratorii. Vinariţa conţine uleiuri eterice, substanţe amare, vitamina C, cumarină (care dă plantei uscate un miros deosebit). Gustul este amar şi uşor astringent. Are proprietăţi antiseptice, diuretice, calmante. Fitoterapia recomandă remediile din vinariţă în bolile de ficat, ca diuretic şi, mai ales, în dischinezia biliară. De asemenea, efectul este benefic şi în bolile de rinichi, de pancreas, afecţiuni ale splinei. Ajută digestia şi stimulează circulaţia sângelui. Mai este utilă în cazuri de cloroză şi hidropizie. Ajută în combaterea insomniei, în tahicardie, crize isterice, tulburări menstruale. Moduri de utilizare. Macerat la rece - se pun 2 linguriţe de vinariţă într-o cană cu 250 ml de apă rece, se lasă până seara, se strecoară şi se bea înainte de culcare. Ceaiul se prepară sub formă de infuzie, dintr-o linguriţă vârfuită de plantă la o cană cu apă clocotită; se lasă un minut, se strecoară şi se bea o cană, zilnic, repartizată în 2 doze. Conţinutul de cumarină poate duce la dureri de cap, dacă se beau mai mult de două căni de ceai pe zi. Planta crudă, strivită şi aplicată pe frunte, combate durerile de cap sau migrenele.