Tocilar să fii, că banii vin gârlă În limbajul şcolarilor, tocilar înseamnă însuşirea mecanică a temei, învăţarea pe dinafară a materiei. Cu totul altceva este meseria de tocilar. Meseriaşul în domeniu se ocupă cu ascuţirea instrumentelor de tăiat. Deşi pare o meserie mai aparte, are importanţă, pentru că fără tocilar cuţitele maşinilor de tocat carne, cele de tuns şi altele ar fi bune numai de aruncat. Cine a spus că meseria este brăţară de aur a avut dreptate. În Oradea, sunt doar două ateliere de tocilărie, dintre care unul se găseşte pe strada 1 Decembrie, la nr. 11. Ambiţia l-a mânat în urmă cu câţiva ani pe patronul Nagy Sandor să deschidă o mică tocilărie, modernă, chiar dacă spaţiul este mic. De la morişca acţionată pe timpuri cu pedală de picior, astăzi, se lucrează la maşini cu disc abraziv acţionate electric. În felul acesta, s-au creat nişte locuri de muncă pentru tineri. Chiar zilele trecute, unul dintre tinerii care a învăţat această meserie şi lucrează aici îmi spunea că au destule comenzi. Profitul este onorabil, pentru că şi tarifele sunt destul de mari 50-60.000 lei pentru ascuţit un cuţit, în funcţie de mărime. Dacă ar fi în Oradea şi alte locuri unde să se poată ascuţi instrumentele de tăiat, tarifele ar fi mai mici. Aşa se întâmplă când nu există concurenţă, cetăţenii nu au de ales. Nici la sate nu mai sunt tocilari ca altădată. Din păcate, la ţară, meseriile utile oamenilor, precum croitoria, frizeria, potcovăria, lemnăria, sunt desconsiderate, locul acestora fiind luate de nelipsitele cârciumi şi banalele ABC-uri, răsărite ca ciupercile după ploaie.