Calcule simple, pentru evitarea pagubelor Agricultorul care îşi înţelege meseria ca iubire, sentiment dăruit fără rezervă, nu poate rămâne indiferent la suferinţele plantelor peste care băltesc apele provenite din precipitaţii. Prea sunt multe suprafeţele însămânţate din toamnă pe care din cauza denivelărilor rămase de la lucrări, stagnează apa, sufocând semănăturile. Dacă mergi cu trenul spre Vadu Crişului, de exemplu, pe sute de parcele se vede luciul apei sub care plantele de grâu tânjesc, se asfixiază şi mor din lipsă de oxigen. Avea dreptate, zilele trecute, un agricultor din partea locului când spunea că poate fi grâul frumos răsărit dacă proprietarul nu vine cu sapa să facă nişte rigole, şanţuri mici prin care să se scurgă apa. Vorba proverbului "Dumnezeu dă, dar nu bagă în sac", recolta se pierde văzând cu ochii. Altădată, ţăranul nu avea linişte până când nu-şi controla semănăturile cu sapa în mână, lăsând apele să se scurgă în drumul lor. Este destul ca numai 10% din suprafeţele semănate cu cereale să sufere de băltiri, că şi producţia va fi periclitată în acelaşi procent. Un simplu calcul arată că la o producţie estimată de 3.500 kg grâu la hectar, 10% pagubă din cauza sufocării plantelor înseamnă o pierdere de cel puţin 350 kg din recoltă. La preţul de 8000 lei kilogramul pe piaţa liberă, rezultă un minus în buzunarul proprietarului de 2.800.000 lei, bani cu care şi-ar putea acoperi, să zicem, o parte însemnată din cheltuiala cu lucrările aferente. Nici agronomii de la centrele agricole comunale nu ar trebui să stea pasivi, când se ştie că nu numai proprietarii pământurilor pierd, ci este în pericol pâinea întregii ţări. P.S. În practica agricolă "uitată" de către mulţi proprietari, altădată, pentru scurgerea apei, se folosea metoda trasării unei brazde pe diagonala parcelei semănate. Şi o face ţăranul cu plugul tras de cal... Acum, nu vezi nicăieri aşa ceva. Probabil se aşteaptă despăgubiri de la stat, ceea ce, în cazul băltirilor pricinuite de precipitaţii, nu există.