Unul dintre puţinele grupuri umoristice care în numeroasele programe TV de divertisment nu forţează limitele bunului simţ, recurgând la repertoriul "de bulină roşie", ne-a oferit un răspuns inteligent la întrebarea din titlu, plecând de la sensul de bază, din lumea demnitarilor, al cuvântului polisemantic "cunoştinţă". Răspunsul natural venea să confirme ceea ce ştiam cu toţii (mai ales după intrarea în vigoare a Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice): "Prima data înfiinţează o firmă pe numele soacrei, apoi una pe numele cumnatei...". Probabil enumerarea ar fi putut continua, nu puţini dintre aleşii noştri, odată ajunşi "cei mai buni dintre cei buni" ar fi în stare ca, urmând exemplul unui personaj celebru din lumea antică (Caius Iulius Caesar Germanicus, cunoscut drept Caligula, şi al său Incitatus, care era să devină chiar... consul) să-şi proclame calul... senator. Săraca "mătuşă Tamara" nu s-a putut bucura nici măcar... "pe hârtie" de zecile de kilograme de bijuterii pe care "le-a cărat cu spatele" din Uniunea Sovietică, mai mult, întrucât nu fusese niciodată în postură de demnitar pus să dea declaraţie de avere, dacă nu avea noroc de un nepot celebru, nici după trecerea la cele veşnice nu s-ar fi aflat cât de bogată a putut să fie! Se mai întâmplă şi pe la noi câte ceva de felul acesta. Dacă tot s-au cam terminat casele din Centru (deh, la prima mână), nu înseamnă ca la Oradea demnitarii nu-şi pot îmbogăţi cunoştinţele. Ce naiba, doar suntem centru universitar vechi de sute de ani. Paradoxul este că aceşti cetăţeni aleşi (de către noi ceilalţi) reuşesc acest lucru chiar dacă în oraşul nostru faimoasa bibliotecă universitară se tot înalţă... în jos, de aproape 20 de ani, iar rând pe rând, marile librării din zona centrală au fost înghiţite de lanţul de farmacii al unei dame despre care până deunăzi se tot scria că este perechea (oficială) a unei alte "dame" (spus neoficial, dar "european"). Oare numai doctorul Mischie "de la Gorj" să publice într-un singur mandat de consilier judeţean mai multe cărţi decât a apucat să citească în toată viaţa sa? Să lăsăm modestia de o parte şi să constatăm plini de mândrie că şi pe la noi se nasc oameni care într-un singur mandat reuşesc să lege un masterat de un bacalaureat. Mai mult, unii, dacă îi iei repede, nici nu-şi mai amintesc exact ordinea cronologică a celor două evenimente în viaţa lor. Aşa cum sugera şugubăţul artist invocat în primele rânduri de mai sus, cunoştinţele demnitarilor români nu se îmbogăţesc din cărţi în amfiteatre sau biblioteci, ci... direct de la buget. Chiar dacă energicul şef al statului român a înfierat cu "mânie proletară" comunismul de la tribuna Parlamentului, sigla PCR este mai actuală ca niciodată, căci astăzi, mai mult ca oricând, la noi totul merge propulsat pe bază de... pile, cunoştinţe, relaţii. Spirit de afaceri au avut întotdeauna concetăţenii noştri vorbitori de limbă maghiară. Şi dacă unii mari şefi de la Cadastrul local au vorbit această limbă, suntem absolut convinşi că afacerile deosebit de profitabile derivând din vânzările şi schimburile de terenuri din zona drumului de centură al Oradiei, respectiv cele de zeci şi sute de ori mai profitabile de pe traseul autostrăzii, cu totul întâmplător îi au ca protagonişti pe reprezentanţii împricinatei etnii şi doar câţiva alţii din rândul afinilor acestora. Şi dacă tot veni vorba de o anumită limbă, una dintre cele mai interesante afaceri din preajma oraşului - care are şi centru de echitaţie - este "Hanul Pescarilor", despre care se spune că este ocârmuit de un senator de... cherestea, care, în urmă cu câtiva ani, rulând cu... doar 240 km/h, a lovit în plin calul unui amărăştean în Oşorhei. Ar mai fi de spus câte ceva şi despre "prima promoţie postdecembristă de demnitari orădeni". Despre luptătorii dârji, care în 22 decembrie 1989 au intrat în clădirea Primăriei, s-au luptat aprig cu dictatura, stând multe ore pe scaunele din jurul mesei unde se făceau şi desfăceau "comitete şi comiţii..." (nu şi-au permis nici măcar luxul unui timp pentru nevoi personale, pentru că în spatele fiecărui scaun stăteau alţi "revoluţionari") am putea spune multe. Constatăm însă că jertfele lor (chiar au fost pe acolo scurgeri lichide, dar nu de sânge) n-au fost zadarnice. La intrarea în Oradea, primul cartier de vile ce se ridică semeţ pe terenurile atribuite gratis acelor admirabili altruişti care, chiar dacă sunt scutiţi prin lege de impozite, întotdeauna au sacrificat totul doar pentru semeni. Vorba poetului Nicolae Labiş, dintr-o poezie al cărei titlu nu-l menţionăm de frica lui Tismăneanu şi a... Şedinţei solemne din 18 decembrie 2006: "Nimic pentru tine, tot pentru toţi".