Colonelul (r) Tudor Marinescu s-a născut la 28 martie 1922, servind patria română sub drapel vreme de 38 de ani (1939-1977). A fost rănit în luptele de pe frontul de Est, la Odesa, fiind declarat veteran de război o dată cu trecerea în rezervă şi în retragere. A absolvit Şcoala de Paraşutişti Militari Bucureşti (1942-1944), a urmat Şcoala de Subofiţeri de Infanterie (1944-1945) şi, ulterior, Şcoala de Ofiţeri de Grăniceri (1947-1949). Cariera militară începută în 1939 a încheiat-o în anul 1977. În acest interval de timp a ocupat funcţii de la comandant de pluton, până la comandant de batalion, în Divizia de Grăniceri Oradea. Botezul focului l-a cunoscut la 24 august, o dată cu bombardarea Bucureştiului, a Palatului Regal, a Academiei Militare, a Uzinelor Malaxa. Batalionul de paraşutişti a reuşit să respingă inamicul în zona aeroportului, curăţând complet zona din nordul Capitalei. Batalionul de paraşutişti (format din absolvenţi ai Şcolii de Paraşutişti) a pierdut şi elevi. La 29 august, batalionul se regrupează pe aeroportul Pipera. Batalionul de paraşutişti a avut acţiuni împotriva paraşutiştilor sovietici în 1943-1944. În acest context, comandamentul militar sovietic desfiinţează subunităţile de paraşutişti, în 1 martie 1945. După această dată, în 1946-1947, a urmat Şcoala de Agenţi de Poliţie de la Sibiu, iar în 1947-1949 urmează cursurile Şcolii de Ofiţeri de grăniceri. A ocupat funcţii importante de comandă la unităţile de frontieră. Azi, la 60 de ani de la terminarea războiului mondial, ca veteran al paraşutismului militar şi grănicer, este mândru şi onorat că a făcut parte din această armă de elită a Armatei Române. S-a despărţit cu regret şi cu durere de această armă în 1945, când puterea sovietică a desfiinţat Şcoala de Paraşutişti. A fost, însă, foarte bucuros de reînfiinţarea, în 1950, a Batalionului Şcoală de Paraşutişti şi de evoluţia ulterioară a acestei arme. Este mândru că şi-a îndeplinit datoria de apărător al patriei lui, România.