De peste două decenii reprezentanţii statului român închid ochii la un cancer care roade din bugetul naţional miliarde de euro anual. Evaziunea fiscală îmbogăţeşte mulţi şmecheri, alimentează conturile partidelor şi a găştilor înfipte prin ele, dar îi sărăcesc în acceaşi măsură pe angajaţii şi pensionarii români, cărora nu le pot creşte salariile şi pensiile, afectează sistemul de sănătate şi educaţia, veşnic condamnate la subfinanţare. 

De nivelul halucinant la care a ajuns evaziunea fiscală în România a pomenit recent şi ministrul Finanţelor, Anca Dragu, la o emisiune Digi24. Oficialul statului român care trebuie să se găsească în prima linie în lupta împotriva evaziunii fiscale şi a altor forme de fraudă fiscală se declara uluită de nivelul uriaş al evaziunii fiscale: „8 miliarde de euro reprezintă evaziunea fiscală numai la TVA... Nici nu vreau să-mi imaginez cum s-ar putea costrui un buget cu opt miliarde în plus pe partea de venituri”, declara ministrul de Finanţe în exerciţiu. O astfel de cifră colosală ieşită din gura unui ministru ar trebui să pună pe gânduri orice român de bună credinţă şi interesat de viitorul său. Mai departe, chestionată cu privire la măsurile pe care le va lua statul pentru aducerea acestor bani în bugetul public, ministrul anunţă nişte „măsuri categorice”, aşa că am ciulit urechea. „Vom reorganiza ANAF prin înfiinţarea unui post de vicepreşedinte responsabil de funcţionarea vămilor şi care doreşte (vicepreşedintele vămilor - n.r.) o reaşezare a structurii vămii, combaterea traficului ilicit, în special la ţigarete, produse petroliere şi produse contrafăcute.” N-aţi-o frântă că ţi-am dres-o! După ce ne aşteptam la „măsuri categorice”, aflăm că, de fapt, ministrul nu a făcut altceva decât să mai creeze un post de conducere în Minister care va aşeza, reaşeza, va drege pe dracu-n patru, dar lucrurile vor rămâne de fapt la fel. Vama va avea încă un şef bine plătit, dar structura în sine va funcţiona bine mersi după cum a fost aşezată în Sistem de acum 20 de ani, cu aceeaşi oameni înţepeniţi în scaune pe criterii de cărat servieta burduşită cu bani la Bucureşti, aceeaşi funcţionărime coruptă va teroriza la infinit mediul economic şi va lucra cot la cot cu „băieţii şmecheri” care devalizează economia prin evaziunea fiscală de care vorbea ministrul de Finanţe. Aceste „măsuri categorice” arată clar faptul că, de fapt, Sistemul nu va fi deranjat. Dacă dorea să facă cu adevărat curăţenie în Vamă, acest Guvern avea la îndemână o măsură simplă şi eficientă, care funcţionează de minune şi de foarte mulţi ani în alte ţări: instalarea unui sistem de supraveghere video în toate vămile, birourile şi depozitele care ţin de Vamă, inclusiv al activităţii personalului de aici, al clienţilor şi agenţilor economici care derulează diferite operaţiuni pe aici. Doar la toalete ar trebui să aibă intimitate, dar ţinând seama de felul în care se şpăguia şi se mai şpăguie prin vămi, şi această situaţie ar trebui îndelung analizată. Nici musca nu ar mai trece, vă asigur, fără a tremura de frica de a fi prinsă fără rovignetă!

Când un ministru îţi spune că evaziunea fiscală la TVA este de 8 miliarde de euro pe an – bani cu care Guvernul ar putea lega Autostrada Transilvania de Ungaria, ar finaliza DN 76 şi ar rămâne bani şi pentru indexarea celor mai mici pensii – şi acel ministru sugerează apoi că o mare parte din evaziune se petrece prin vămi, te întrebi de ce naiba îi mai ţine statul în funcţii pe acei funcţionari? Păi dacă statul ştie, de ce îi ţine? Răspunsul logic este că aceşti funcţionari beneficiază de protecţie tocmai din partea unor reprezentanţi ai statului. Nu uitaţi nicio clipă cifra de 8 miliarde de euro, bani care nu intră la buget, ci în buzunarele şi conturile altor „băieţi deştepţi”, care îi împart cu cei care le asigură protecţie. Altă explicaţie plauzibilă şi rezonabilă nu există şi va rămâne valabilă atâta timp cât se vor aplica „măsuri categorice” anunţate de ministrul Finanţelor, şi nu măsuri decente şi simple precum cea amintită, coroborată cu o curăţenie totală în sistem, eliminarea corupţilor, a celor plantaţi de o viaţă în funcţii, precum şi transparenţa totală a activităţilor din sistem. În fond, birocraţia, ascunderea informaţiilor şi secretomania în gestionarea banilor publici nu reprezintă decât un indiciu clar că în acel sistem se fură la greu.

(Va urma)