În toate bisericile românești au răsunat ieri slujbe de pomenire pentru mucenicii neamului românesc care au îndurat ororile regimului ateist din perioada comunistă.

În fiecare an pe 9 martie, când în calendarul ortodox se sărbătoresc cei 40 de mucenici din Sevastia, foștii deținuți politic și familiile lor pregătesc un parastas în amintirea celor care au suferit prigoana regimului comunist. Mai mult decât atât, întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, Patriarhia României a transmis Centrelor eparhiale îndemnul de a săvârşi, în ziua de 9 martie, slujbe de pomenire pentru cei care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român. Ca în fiecare an, la inițiativa Asociației Foștilor Deținuți Politici din România – Filiala Bihor şi Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici” a avut loc un parastas, urmat de o depunere de flori la Troița din Parcul Traian, eveniment la care au participat foști deținuți politic, soțiile, copiii, nepoții celor care nu ma sunt în viață, elevi ai Seminarului Greco - Catolic din Oradea, dar și o mână de orădeni.

Sărbătoarea de 9 martie a început cu o slujbă de pomenire oficiată de părintele Emilian Susan, preot paroh la  Biserica „Sf. Treime” din Parcul Traian. „La fel ca cei 40 de soldați care au luptat pentru credința lor, fiind aruncați în apa înghețată a lacului Sevastia, foștii deținuți politic au rezistat și și-au dat viața în închisorile comuniste pentru un crez, pentru dreptate, pentru demnitate și credință. Pământul s-a înroșit când cei 40 de mucenici au fost omorâți, la fel și pământul nostru strămoșesc este înroșit de sângele eroilor neamului nostru, luptători pentru dreptate și credință. Și asemeni celor 40 de mucenici, foștii deținuți politici sunt mucenici ai neamului nostru”, a subliniat în cuvântul său părintele Emilian Susan.

Suferința în cifre

Autorii impresionantei lucrări „Cartea neagră a comunismului” menționează faptul că nazismul a făcut 25 milioane de victime, iar „regimurile comuniste au comis crime implicând 100 milioane de persoane”. Condamnarea unitară a regimurilor totalitare fiind un deziderat la nivel mondial pentru a evita repetarea ororilor ideologiilor absolutiste. Potrivit volumului „Comunismul în România”, editat de Institutul de   Investigarea Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc, în România comunistă ar fi existat cel puțin 130 de închisori, lagăre și colonii de muncă, centre de anchetă sau de triere și locuri de domiciliu obligatoriu”, însă cercetătorii amintesc că lor li se adaugă sediile teritoriale ale Securității, locurile unde au avut loc execuții sumare, precum și azilele psihiatrice, astfel că numărul locurilor de represiune poate să ajungă la aproape 400. În ce privește numărul victimelor, acesta rămâne în continuare controversat, neputându-se identifica dimensiunile represiunii regimului comunist din România. Cercetătorii IICCMER amintesc că ”în evidențele Securității, în perioada 1948– 1964, cel puțin 91.333 de persoane au fost arestate, dintre care 73.636 au fost condamnate. Alți 60.000 de oameni au fost victimele deportărilor și domiciliilor obligatorii”.

Potrivit istoricului dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf la Muzeul Cetății și Orașului Oradea, vicepreședintele Asociației „Cei 40 de Mucenici”, pe harta însângerată a Gulagului românesc, alături de închisorile de la Sighet, Jilava, Gherla, Aiud, Pitești, Mislea sau Miercurea-Ciuc, putem trece și Penitenciarul din Oradea, acolo unde îi găsim încarceraţi pe cel mai mare duhovnic al României, Arsenie Boca, pe episcopii greco-catolici Iuliu Hirţe şi Justin Paven, pe episcopul romano-catolic Schubert Joseph, canonicul Coriolan Tămâianu şi protopopul ortodox de Vaşcău Terebenţiu Aurel, liderul Mişcării „Oastei Domnului” Traian Dorz, Arllet Coposu, soţia lui Corneliu Coposu, Gheorghe Rizea, soţul Elizabetei Rizea, alături de alţi martiri din Munţii Făgăraşului, Lucreţia Jurj şi Roman Oneţ, executat la Oradea pentru apartenenţa la Grupul Şuşman; acestora li se adăugă zeci de membri ai organizaţiilor locale anticomuniste: Lotul Beiuşenilor, Organizaţia România Independentă, Organizaţia G4, Vlad Ţepeş II, dar şi mii de ţărani arestaţi pentru neplata cotelor.