Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 689/13.10.2009.

Dacă beneficiarul serviciilor prestate este o persoană neimpozabilă cu
domiciliul sau sediul activităţii economice în afara Comunităţii Europene, locul prestaţiei este în ţara în care beneficiarul este stabilit, pentru o serie de
activităţi cum ar fi: închirierea bunurilor mobile corporale, leasingul bunurilor mobile corporale, cu excepţia mijloacelor de transport; servicii de publicitate; serviciile consultanţilor, inginerilor, avocaţilor, experţilor; serviciile de telecomunicaţi, radiodifuziune, televiziune; serviciile furnizate pe cale electronică. Pentru închirierea/leasingul mijloacelor de transport în alte cazuri decât cele pe termen scurt, dacă beneficiarul este persoană neimpozabilă, locul serviciilor, din punctul de vedere a TVA, este acolo unde prestatorul are sediul activităţi. Astfel: locul serviciilor la plata TVA este în România - dacă prestatorul este persoană impozabilă cu sediul în afara Comunităţii şi beneficiarul este persoană neimpozabilă cu sediul/domiciliul în România, utilizarea efectivă a serviciilor fiind în România; în afara Comunităţii, dacă prestatorul este persoană impozabilă cu sediul în România şi beneficiarul este persoană cu sediul/domiciliul în afara Comunităţii.
Spre exemplificare: un prestator în domeniul transportului de bunuri (care are sediul activităţii în România şi nu este înregistrat în scopuri de TVA pentru că nu a depăşit plafonul de înregistrare prevăzut în Codul fiscal şi nici nu a optat pentru a fi plătitor de TVA) prestează un serviciu de transport bunuri către o societate comercială cu sediul în Ungaria. În acest caz, prestatorul din România se va înregistra în scopuri de TVA pentru operaţiuni intracomunitare înainte de a efectua prestarea şi va colecta TVA pentru serviciul efectuat. În situaţia în care beneficiarul transportului este o societate comercială cu sediul în Turcia, prestatorul din România nu are obligaţa de înregistrare din punctul de vedere a TVA înainte de a efectua transportul şi nici obligaţa de a colecta TVA pentru prestarea aceasta.
Un alt exemplu este cel al unei societăţi comerciale, întreprindere mică cu sediul activităţii economice în România, care nu este înregistrată în scopuri de TVA pentru că nu a depăşit plafonul de înregistrare prevăzut de lege şi nici nu a optat pentru luare în evidenţă. Dacă această firmă trimite semifabricate în Bulgaria, în vederea procesării şi, după procesare, semifabricatele se întorc în România pentru a fi folosite de societatea comercială română, în acest caz firma din România, în calitate de beneficiar al prestaţei de procesare a bunurilor, trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA pentru operaţiuni intracomunitare şi va colecta TVA aferentă prestaţiei.