Procentul înjumătățit, mai rău decât decimarea, al absolvenților ce se prezintă la examenul de bacalaureat, de când acesta a devenit transparent, m-a întristat și i-a întristat pe toți oamenii preocupați de viața publică.

 

Am mai spus și repet: vinovați de acest dezastru sunt, în primul rând, sistemul, care trebuie învins și perfecționat de slujitori pricepuți și devotați învățământului, unii părinți, unii profesori și, în ultimul rând, elevii pe care-i avem sub mână. Personal, în ultimii trei ani, ofer, din partea Asociației Prolearning pentru stimularea învățării în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității din Oradea, consultații gratuite de limba și literatura română pentru reușita la bacalaureat și admiterea la facultate și m-am convins de multe lucruri pe care doresc să le împărtășesc celor interesați. În primul rând, examenul de bacalaureat, cel puțin la limba și literatura română, nu este chiar atât de greu cum îi sperie pe unii. Oricum, bacalaureatul este mai mult decât o evaluare obișnuită și necesară a trecerii de la un nivel de învățământ la altul, condiție minimă necesară pentru a continua studiile universitare sau a ocupa un loc de muncă corespunzător maturității intelectuale. După evaluarea națională din clasa a VIII-a, examenul de bacalaureat verifică cunoștințele elevilor din ciclurile gimnazial și liceal, inferior și superior. Este prima confruntare cu ei înșiși, cu nivelul de cunoștințe pe care le-au acumulat până la vârsta maturității de 18 ani. Nu întâmplător bacalaureatul se numea înainte examen de maturitate. Este proba la care se face trecerea de la vârsta adolescenței sub tutela instituționalizată, a saltului în libertate, numai că nu trebuie să neglijăm nici faptul că de multe ori libertatea este mai periculoasă decât tutela părintească sau a școlii. Examenul de bacalaureat nu este sau n-ar trebui să fie un scop în sine, consemnat într-o diplomă de finalizare a unor studii mai mult sau mai puțin obligatorii. La exigențele intelectuale de astăzi, la nivelul de dezvoltare a științelor, artelor, culturii, fiecare absolvent de liceu are dreptul și obligația, după vocație, împrejurări, șanse, să urmeze o facultate, fiindcă facultatea este totuși cea mai frumoasă și mai importantă perioadă din viața unui om. Aici ai posibilitatea unei socializări depline, timp de reflecție, expectativă, ambiții, proiecte, maturizare intelectuală și profesională. Umberto Eco, unul dintre cei mai mari semioticieni ai lumii, a scris o carte specială Come si fa una tesi di laurea (Cum se face o lucrare de diplomă). Cuvântul bacalaureat însuși cuprinde în sine vocabula italiană laurea, sugerând treptele de licență, masterat, doctorat din învățământul superior, care trebuiesc onorate cu laur, semn distinctiv al meritelor personale. Din 2009 până astăzi, o comisie de elaborare a subiectelor de bacalaureat, subordonată Ministerului, stabilește pentru proba de limba și literatura română trei subiecte formulate mereu în același fel. Subiectul I are ca suport un text literar studiat sau la prima vedere, cu nouă itemi (puncte, cerințe, sarcini de rezolvat), care urmăreşte verificarea cunoștințelor de cultură filologică generală însușite, în cea mai mare parte, în clasele de gimnaziu. E suficient să lecturăm câteva modele de teste pentru bacalaureat ca să constatăm că absolvenților li se cere să identifice în textul dat: sinonime, omonime, antonime, paronime, să explice semnele ortografice și de punctuație, semnificația titlului în raport cu textul, tema, ideea, probleme de versificație și compoziție, figuri de stil, genuri, specii, curente literare. Socotim că acest subiect este pregătit încă din clasa a V-a și că se pot obține maxim de puncte la toți itemii. Subiectul al II-a le solicită elevilor să alcătuiască o compunere liberă sau un text de tip argumentativ, pe o temă dată, de cele mai multe ori o expresie aforistică, maximă, citat, o afirmație celebră, un concept, o situație dată. Scopul este verificarea capacității de exprimare originală, a nivelului intelectual și a sensibilității proprii. Tipul acesta de text argumentativ se numea încă din antichitate discurs, avea șase părți, din care elevilor li se cere să respecte cel puțin ipoteza de la care se pornește sau formularea unei opinii proprii, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două – trei argumente în favoarea ipotezei și formularea unei concluzii pertinente. În fața unui asemenea subiect, aparent dificil, nou, creator, elevul trebuie să grupeze întâi mintal în jurul cuvintelor, pe care le putem considera cheie, tot ce știe din educația formală și nonformală, din școală, familie, mass-media, cercuri, concursuri, competiții, experiențe personale; apoi, să le dea o formă scrisă elevată, corectă și frumoasă. Nu trebuie pregătit  de acasă, fiindcă-l porți permanent în minte și inimă. Punctajul, care poate fi maxim, depinde de inteligența, sensibilitatea și puterea de exprimare a fiecărui concurent.

Subiectul al III-lea se leagă exclusiv de programa de literatură română și de noțiunile sau conceptele operante în intepretarea ei. Elevilor li se cere să scrie un eseu (structurat) de 2 – 3 pagini despre un scriitor sau operă literară, despre apartenența operei la un curent literar, gen sau specie literară, caracterizarea unui personaj sau raportul între personaje, între realitate și ficțiune, între biografie sau destin și creația artistului, tipuri de naratori, temă și viziune despre lume etc. Subiectul este greșit formulat, dar elevii și profesorii s-au obișnuit cu această eroare, fiindcă eseul este o compunere liberă, originală, creatoare, pe când aici este vorba despre o compunere după un text literar obligatoriu, reproductiv și verifică cunoștințele propriu-zise de istoria literaturii române, în condițiile în care, sumativ, literatura română se studiază cronologic numai în clasele XI-XII. În gimnaziu, inclusiv la clasele IX-X, materia literară este organizată pe teme, abia în învățământul liceal superior se studiază în ordinea cronologică a scriitorilor și pe curente literare. Despre spusa lui T. Vladimirescu după care „Patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor” noi putem alcătui, mai ales în condițiile regretabile de acum, un eseu, o compunere liberă, dar despre viața și personalitatea Domnului Tudor nu putem scrie orice, nu putem fantaza, improviza, decât ceea ce se cunoaște din știința istoriei. Tot astfel, o compunere după un text literar nu se poate face decât prin reproducerea a ceea ce știm din manualele școlare, de la profesorii noștri sau din știința literaturii. Personal l-am rugat pe ministrul Învățământului de anul trecut, printr-o scrisoare deschisă, publicată în Tribuna Învățământului (nr. 1290/20-26 aprilie 2015) să intervină în îndreptarea acestei erori de formulare, dar se vede că nici spiritele înalte nu sunt lipsite de greșeli.

Întreaga literatură română este redusă pentru bacalaureat la 17 scriitori canonici (clasici sau mari clasici). Instituțiile abilitate, ministerul, comisiile de redactare a subiectelor, inspectorate școlare nu omit să precizeze că examenul de bacalaureat nu implică studiul monografic al scriitorilor canonici, ci studierea a cel puțin unui text din opera acestora. Iată de ce pentru un absolvent cu o minimă lectură obligatorie și interes nici acest subiect nu mi se pare imposibil. Quod erat demonstrandum. Acesta era lucrul pe care voiam să-l demonstrez: bacalaureatul, este accesibil, el nu trebuie să sperie pe nimeni și nici să cauzeze surprize neplăcute. Se cer pentru aceasta câteva condiții cumulate progresiv: să te prezinți la examen, care este un drept și obligație pentru tinerii binecrescuți, să repeți în liniște și pace materia de bacalaureat, să ai încredere în tine, să fii cinstit, să dorești să fii mai mult decât ești prin permanentă instrucție și educație, să dai un sens util vieții tale ce bate la poarta consacrării mature. Succes la examene, asigurându-vă că porțile facultăților sunt larg deschise pentru asemenea tineri.