Remedii din frunze şi flori de liliac
*Liliacul este un arbust ornamental de talie mică, foarte cunoscut la noi în ţară. În scopuri terapeutice, de la liliac se folosesc frunzele şi florile, acestea având calităţi tonice, astringente şi revulsive.
Cu frunze de liliac fierte în lapte dulce se pot face spălături pe faţă, în scopul curăţirii tenului de pete. În cazul unui ten înroşit, ars sau pistruiat, florile de liliac strivite şi muiate în apă călduţă calmează tenul, îl înviorează şi îi conferă supleţe. Un alt remediu benefic pielii este apa din flori de liliac. Se pun florile într-o sticlă, se umple pe jumătate, apoi se adaugă alcool până la un litru. Sticla se astupă bine şi se pune la întuneric, timp de 2-3 săptămâni. Filtratul se amestecă cu apă distilată în proporţie de 1 la 2 şi se foloseşte sub formă de comprese pe ten sau pentru loţionări tegumentare în igiena corporală generală. Din 25-40 g flori de liliac lăsate la macerat într-un litru de ulei, timp de două săptămâni, într-un loc cald şi întunecos, se prepară o alifie care alină durerile reumatismale. Aceasta este folosită de câteva ori pe zi, masându-se uşor zona dureroasă. Puţini ştiu că frunzele de liliac pot fi un remediu excelent în cazul arsurilor de tot felul. Se culeg frunze de liliac alb şi se fierb până când apa se înnegreşte. Se răceşte şi, când sunt călduţe, frunzele se scot şi se aplică pe arsură. Se leagă cu pansament, tifon sau cu o pânză curată şi se ţine 24 de ore. Pansamentul nu trebuie lăsat să se usuce, pentru că în acest mod rana se agravează. Se umezeşte continuu cu apa în care s-au fiert frunzele. După 24 de ore, se scoate pansamentul, care va ridica primul strat de impurităţi şi arsura, lăsând locul curat şi sterilizat. În funcţie de gravitatea arsurii, se repetă operaţiunea, singura condiţie fiind ca pansamentul şi frunzele de liliac să se schimbe la fiecare 24 de ore. După tratament, pielea va rămâne catifelată şi elastică, fără nici o urmă de arsură.


Frunze de podbal, pentru afecţiuni ale aparatului respirator
Podbalul (Tussilago farfara) este o plantă medicinală foarte răspîndită. În scopuri terapeutice, de la podbal se utilizează doar frunzele. Remediile din frunze de podbal sunt indicate, mai ales, în tratarea afecţiunilor aparatului respirator, cum ar fi bronşita acută şi cronică, laringita, tusea tabagică, astmul bronşic, emfizemul pulmonar, silicoza şi chiar în tuberculoza incipientă. Cei cu tuse rebelă şi răguşeală chinuitoare ar trebui să bea, de mai multe ori pe zi, ceai fierbinte din frunze de podbal amestecat cu miere. Acest ceai este foarte util şi în tratarea bolilor hepato-biliare, dispepsiilor şi afecţiunilor căilor urinare. Cel mai utilizat remediu din podbal este infuzia din 2 linguriţe de frunze uscate şi mărunţite la o cană cu apă clocotită. Se beau câte 2-3 căni pe zi. Frunzele de podbal îşi potenţează efectul terapeutic în combinaţie cu cimbrişor sau isop. Podbalul intră în compoziţia ceaiurilor antiasmatice şi antibronşitice. Este bine ca vaporii ceaiului de podbal să fie inhalaţi de mai multe ori pe zi în cazul bronşitelor cronice cu accese dese şi în insuficienţa respiratorie sufocantă. În cel mai scurt timp se va resimţi o mare uşurare.


Remedii în combaterea gastritelor
*În gastrite hipoacide şi anaciditate, se amestecă rădăcină de angelică (foto), iarbă de schinel, de sulfină, trei-fraţi-pătaţi, flori de soc, frunze de trifoişte şi cimbrişor, câte 15 g din fiecare şi se prepară un decoct din 3 linguriţe amestec la 500 ml apă rece. Se fierbe 2 minute, se infuzează încă 10 minute, se strecoară şi se beau 3 ceşti pe zi. *Pulberea de obligeană este un foarte bun calmant gastric, având şi puternice proprietăţi antibacteriene. Se ia o jumătate de linguriţă de pulbere pe stomacul gol, de 4 ori pe zi, înainte de mese. Obligeana este contraindicată atunci când durerile de stomac sunt însoţite de senzaţia de vomă. *Pentru stimularea secreţiilor gastrice în cazul gastritei hipoacide cronice se prepară un amestec din fructe de cătină albă (15 g), fructe de coriandru (20 g), frunze de anghinare (10 g), coada şoricelului (15 g), ţintaură (10 g), iarbă de mătăciune (15 g), frunze de roiniţă (15 g) şi mentă (20 g). Se face infuzie din 1 lingură de amestec uscat la 250 ml apă fierbinte; se lasă să infuzeze 5-10 minute, se strecoară, se îndulceşte după gust şi se beau 3 ceaiuri pe zi, înainte de mesele principale. *De asemenea, efecte deosebite se obţin cu macerat la rece din tulpini de coada calului sau din rădăcini uscate şi măcinate de lemn dulce.


Cafeaua combate migrena
Migrena şi alte dureri de cap pulsatorii sunt provocate, în general, de un aflux sanguin. Cafeaua tare ajută la îngustarea vaselor de sânge. Una sau două ceşti sunt, de obicei, suficiente pentru a obţine acest efect care răreşte pulsaţiile. Foarte utile în combaterea migrenei sunt băile de picioare cu cafea foarte tare şi foarte caldă. De asemenea, o ceaşcă de cafea călduţă, dimineaţa, pe stomacul gol, este foarte folositoare persoanelor constipate, ajutându-le să elimine toxinele din organism.

Consumul de hrean creşte pofta de mâncare
Pentru creşterea poftei de mâncare, fitoterapia recomandă o lingură de hrean ras amestecat cu miere de albine, luată dimineaţa, timp de o lună de zile, cu pauză de două luni. Din hrean ras amestecat cu miere, lămâie şi ceapă se obţine o excelentă pastă care combate viermii intestinali. În caz de bronşită acută şi cronică, se poate prepara macerat din 15-30 g hrean ras la 1 l de apă; se fierbe 5 minute, după care se macerează 12 ore; se consumă 2 ceşti/zi, între mesele principale. Un alt remediu din hrean recomandat în fitoterapie este cu rădăcini tăiate în felii şi aşezate, în straturi subţiri, pe o plasă suspendată, deasupra unei farfurii, straturile acoperindu-se cu zahăr. Siropul scurs se foloseşte în doze de 1-2 linguri pe zi, pentru copii anemici, limfatici, fără poftă de mâncare. Hreanul macerat în bere, timp de 3 zile, se foloseşte contra frigurilor. Frunzele zdrobite vindecă locurile înţepate de insecte. Hreanul nu se consumă în exces, deoarece irită rinichii şi mucoasa gastro-intestinală.


Tenul şi băile de aburi
Băile de aburi reprezintă un procedeu simplu şi ieftin pentru curăţarea în profunzime a pielii, prin înmuierea stratului cornos, uşurându-se îndepărtarea celulelor moarte. Plante care pot fi utilizate pentru baia cu aburi la orice fel de ten sunt salvia, nalba şi coada şoricelului. Levănţica, petalele de trandafir şi cimbrişorul sunt indicate celor cu afecţiuni cutanate şi cardio-respiratorii. Pentru o persoană cu ten normal, se recomandă o baie de aburi pe săptămână, timp de 5-7 minute, iar pentru o persoană cu ten gras baia de aburi este indicată de 2-3 ori pe săptămână, timp de 12-20 minute. La tenul mixt sau uscat, efecte benefice are o baie de aburi la două săptămâni, timp de 10-12 minute. După băile de aburi este bine să se evite schimbările bruşte de temperatură şi să nu se folosească produsele de machiaj. De aceea, cel mai indicat moment pentru a face o baie de aburi este seara, înainte de culcare.