Oradea ar trebui sărbătorită într-un anotimp mai cald. Probabil și alte sărbători. Se consideră că pe frig și umezeală e mai greu să sărbătorești în aer liber și că, de aceea nu sunt destui participanți. Zilele cu semnificație istorică nu țin cont de vreme, doar că bucuria populară preferă vremea nederanjantă. Americanii au inventat jobul de „șef filosofic”, ca să rentabilizeze festivalurile, iar spectaculosul și tema unui festival sunt promovate înainte prin reclamă.

Începe școala, iar reclamele la rechizitele școlare se înmulțesc vizibil. Lumea trebuie orientată, ca să știe ce să cumpere. La Veneția este umezeală multă în luna februarie, dar Carnavalul organizat atunci are un succes internațional. La fel de celebru este și Festivalul de Film, care acum se află la a 73-a ediție. Doar că și acolo este multă umezeală în această perioadă. La noi, filmul european a depășit Ediția XX și s-a desfășurat în luna mai. S-au înregistrat 8100 de spectatori și n-a fost atâta umezeală. De „Untold”, de pildă, se vorbește și acum laudativ, iar de „Electric Castle”, se știe că a strâns zilnic peste 20.000 de spectatori. Cineva știe să organizeze foarte bine festivaluri în județul Cluj. La Alba Iulia, revista Dilema veche și-a adunat cu greu câțiva spectatori de nișă, pentru un festival care îi poartă numele. Despre celebra revistă de cultură „Familia” de la Oradea nu se știe nimic. Parcă a intrat într-un con de umbră sau, poate dorește să organizeze vreun festival care să-i poarte numele?! Galeria de artă orădeană de pe Corso își vinde tablourile pentru a-și plăti chiria și, probabil, Teatrul orădean are șanse mai serioase de supraviețuire, dacă și-ar transforma clădirea istorică într-un cazinou de lux. Cultura nu are admiratori cu putere de decizie în administrația locală, deși s-a constatat, de pildă, că spațiile expoziționale de artă cu vânzare cresc valoarea imobiliară a zonei în care sunt amplasate. Pur și simplu, pentru că acolo se circulă mai intens, iar lumea este mai prezentă. Din acest motiv, în țările dezvoltate spațiile culturale sunt mutate spre periferie, pentru că astfel se revalorizează economic o zonă anume din oraș. În Italia, de pildă, există numeroase orașe care trăiesc doar din turismul cultural, căci „istoria pe metru pătrat” se vinde foarte bine. Și, nu doar în Italia. Asemeni Garajului „Ciclop” din București, de exemplu, Cetatea Oradea ar putea găzdui numeroase vernisaje de artă cu vânzare. Spațiile istorice ample înțesate cu expoziții de artă cu vânzare sunt tot mai vizitate, iar Cetatea Oradea îndeplinește toate aceste cerințe. Exact ca în supermarketuri, iubitorii de artă au de unde alege o lucrare, într-o singură destinație. Dintr-un singur loc. Hălile de expoziție cu vânzare de artă sunt tot mai frecvente în țările devoltate.  

Anotimpul distracțiilor s-a ales vara. Unii au ales să-și sărbătorească oficial zilele cu semnificație istorică, în toiul verii și organizează cele mai multe festivaluri în sezonul cald. Sunt destule excepții, dar cele mai cunoscute festivaluri sunt organizate la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie. Pentru a rentabiliza cât mai mult un festival, americanii au inventat jobul de „șef filosofic”. El este cel mai ocupat să determine, ce-i poate atrage mai tare pe oameni la un festival. Tot el propune tema festivalului și „disecă” fiecare activitate. Știe cum să facă, ca artiștii participanți să consulte din timp site-ul festivalului, ca să descopere amănuntele care-i interesează. Care este tema propusă, cu ce tip de lucrare vor participa ș.a.m.d. Artiștii știu că vor avea un bun prilej să se facă mai cunoscuți, să-și arate amprenta artistică, dar și că se vor distra, că vor avea diverse facilități și vor intra în diverse competiții.  „Gratis” este cuvântul de ordine, la un asemenea festival. De asemenea, motivarea prin competiție și interactivitatea. Sunt înmânate diplome de participare și medalii cu sigla festivalului și sunt invitate diverse personalități. Etc. Finalul festivalului trebuie să impresioneze memorabil. De exemplu, în deșertul din Nevada, la festivalul Burning Man se arde efectiv în flăcări imense un „om” realizat din lemn. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a împărțit la același festival sandwichuri cu brânză. În Coreea de Nord, la primul festival al berii desfășurat zilele acestea s-au împărțit pui prăjiți, alune și pâini. Nu s-a dat pește.