Alegerea lui Adrian Năstase în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional reprezintă startul luptei pentru putere în PSD. Contrar schimbului de amabilităţi între Mircea Geoană şi Adrian Năstase invocat prin recursul la spiritul de echipă, această revenire al lui Adrian Năstase, chiar dacă într-o funcţie mai mult simbolică, semnifică în mod clar intenţia sa de a redeveni liderul PSD.

Nimic din toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla însă fără autoritatea supremă în partid, Ion Iliescu. Temerile lui Traian Băsescu faţă de puterea politică încă activă al lui Ion Iliescu par în lumina recentelor alegeri pe deplin justificate mai ales dacă ne gândim şi la dependenţa premierului Tăriceanu faţă de guru politicii româneşti. Dincolo de puterea lui Ion Iliescu de a provoca în continuare evenimente pe scena politică românească, rezultatul alegerii lui Adrian Năstase reprezintă de fapt semnul neputinţei lui Mircea Geoană de a se cristaliza ca un lider popular şi charismatic. Timp de trei ani de când se află la conducerea celui mai puternic partid de opoziţie, preşedintele PSD nu a reuşit nici să devină o autoritate în partidul său, nici să facă o opoziţie reală puterii. Există în acest sens şi suspiciunea unor aranjamente de culise cu Traian Băsescu, care în anumite conjuncturi au funcţionat. Toate au s-au dovedit a fi perdante ca imagine pentru cel care a demonstrat din plin că nu are stofă de lider politic. Dacă nu peste mult timp despre Mircea Geoană se va vorbi la timpul trecut, iată că reînvie Adrian Năstase care s-a dovedit de-a dreptul meticulos în încercarea sa de a urca din nou treptele puterii. A început de jos, făcându-şi un blog, unde din când în când mai lansa câte o pastilă la adresa celor care l-au trădat şi pe care i-a făcut oameni în partid. A urmat prezenţa din ce în ce mai masivă la principalele talk-show-uri din media românească, astfel încât ecoul dosarelor DNA a început să se piardă undeva mult în urmă. În contextul acesta, fostul prim ministru anunţă de pe acum că este dispus să-l înfrunte pe Traian Băsescu. În situaţia aceasta cel afectat deocamdată nu este Traian Băsescu, ci Mircea Geoană, care nici măcar nu este luat în calcul pentru o asemenea confruntare. De altfel este şi greu pentru actualul preşedinte al PSD să emită pretenţii de rivalitate cu Traian Băsescu, după ce acesta l-a ridiculizat în disputa pentru alegerile locale din 2004. Ne aducem aminte de prestaţia lamentabilă din campania de la localele din 2004, în care Geoană frizând ridicolul, aştepta ca un şcolar emotiv să se termine ora pentru a nu mai încasa încă un patru de la Băsescu.
Alegerile pentru Consiliul Naţional al PSD a demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul, că jocul politic de la noi nu duce la lansarea unor figuri proaspete pe scena politică.

Faptul că un octogenar, aşa bun politician cum este el, trage încă sforile în politica de pe Dâmboviţa, iar un fost prim ministru bolnav de putere se luptă cu o tenacitate de termită politică ca să revină în prim plan, dovedeşte că această cramponare de putere cu iz ceauşist este puternic infuzată în hemoglobina unora.
Uşoara ascensiune al lui Adrian Năstase ar putea prevesti o posibilă reeditare anul viitor a finalei din 2004 cu Traian Băsescu. Dacă acest lucru se va petrece, iar de data aceasta votul negativ va fi dat pentru Năstase, înseamnă că românii nu vor schimba niciodată nimic prin exerciţiul votării, eventual doar pe celălalt cu duşmanul său. Şi uite aşa acest vot negativ, care este de fapt votul prostului, deoarece o opţiune bazată pe inteligenţă presupune argumente care susţin în sine alegerea făcută, nu face altceva decât să asigure perindarea ciclică la putere a celor pe care azi îi scuipăm şi mâine îi pupăm.