"Proiecţii" culturale, 2004 - Domnule director general Lucian Silaghi, prin prisma atribuţiilor dumneavoastră preponderent administrative, în cei aproape doi ani de când aţi preluat "frâiele" manageriale ale Teatrului de Stat, enumeraţi, vă rog, concret, ce s-a realizat până acum. - Când am venit eu, în aprilie 2002, clădirile aparţinătoare şi utilităţile aferente ale Teatrului de Stat Oradea erau la un nivel care nu permitea desfăşurarea şi vizionarea spectacolelor în condiţii relativ civilizate. - Situaţia fiind acum la standarde corespunzătoare? - Aproape. Datorită fondurilor pentru reparaţii şi investiţii - alocate de către Consiliul Judeţean Bihor s-au efectuat - pe baza unor proiecte bine structurate - următoarele lucrări: înlocuirea scaunelor şi a mochetei din sala de spectacole, restaurarea holurilor de la intrarea în teatru - parter şi etaj - refacerea scenei şi a instalaţiilor de încălzire şi a celor de alimentare cu apă, parţial, dotarea cu un sistem modern de monitorizare a unor eventuale surse de incendii. De asemenea, au fost construite, în proporţie de cca 70% - atelierele de tâmplărie, lăcătuşerie, pictură şi tapiţerie, s-a achiziţionat o orgă de lumini performantă, precum şi reflectoare moderne, a fost automatizată cortina metalică, au fost refăcute grupurile sanitare de la parter şi etajul I, s-au amenajat birourile noilor secretariate literare ş.a. Toate acestea au permis ca a XIV-a ediţie a Festivalului de Teatru Scurt din toamna anului trecut să se desfăşoare în condiţii normale, fără incidente de natură tehnică. - Anul trecut şi acoperişul teatrului era în suferinţă. - Aşa este, drept pentru care, ne propunem ca în acest an să finalizăm lucrările de izolare la nivelul acoperişului, urmând a fi schimbate şi burlanele şi jgheaburile. - Cum a decurs colaborarea cu cele două secţii artistice ale celor două secţii? - A fost, până acum, o colaborare pe care o pot califica drept bună, atât cu dna Mariana Presecan, cât şi cu dl M?l?g Vilmos, de la cele două secţii, dar loc de mai bine este, în continuare. Adică, n-au existat fricţiuni care să ducă la blocarea sau abandonarea unor proiecte. - V-aţi pus, desigur, şi problema rentabilităţii activităţii artistice. Cum se justifică, de pildă, nişte investiţii apreciabile în nişte spectacole (premiere) care dau ortul popii după doar câteva spectacole? - Este o problemă foarte serioasă, aceasta. Pentru a evita pe cât posibil "rateurile", voi propune întocmirea unor fişe ale spectacolelor, pentru a se evidenţia atât cheltuielile cu producţia artistică - decoruri, costume, onorarii - cât şi încasările în urma vânzării biletelor şi abonamentelor. Va trebui să strângem mai mult "cureaua", pentru că nu este corect să casăm decorurile unui spectacol după, de exemplu, doar cinci spectacole. Este o prioritate, fără îndoială, gestionarea mai atentă a fondurilor pe care le vom avea la dispoziţie. - Să revenim puţin la Festivalul Teatrului Scurt. Ce credeţi că a contribuit mai mult la reuşita acestuia? - Cred că selecţia inspirată a profesorului Marian Popescu, care a asigurat o participare prestigioasă. Coroborată desigur, aceasta, cu eforturile rorganizatoric pe măsură. - În final, ce va aduce nou 2004 în ce priveşte promovarea producţiei artistice? - Vom căuta în acest sens soluţii cât mai profesioniste - ca şi în 2003 - când am oferit în mod gratuit spectacole studenţilor, pensionarilor şi cadrelor militare în rezervă şi în retragere. De asemenea, vom extinde sistemul de abonamente în şcoli, licee, precum şi în mediul universitar. Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a creşte nivelul calitativ al spectacolelor. În acest sens, continuăm colaborarea cu regizori de prestigiu precum Mihai Măniuţiu, Alexandru Hausvater ş.a. Tuturor, inclusiv cititorilor "Crişanei", un călduros "La mulţi ani!"