Propunerea primului-ministru ca toţi demnitarii şi şefii administraţiilor locale să doneze bani pentru Casele de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nu l-a impresionat pe edilul municipiului Oradea, care s-a arătat reticent în "dijmuirea" cu 2 milioane de lei a salariului său, motivând că banii astfel strânşi nu vor soluţiona problemele pensionarilor. În plus, preşedintele PD Bihor consideră că pensionarii nu au nevoie de mila nimănui. Totuşi, asta nu l-a împiedicat pe liderul PD să anunţe că democraţii orădeni vor dona, fiecare după posibilităţi, bani, care vor fi împărţiţi, din uşă în uşă, la casele celor mai nevoiaşi dintre pensionari. Tot pentru acei pensionari care "nu au nevoie de mila nimănui", Petru Filip intenţionează să înainteze spre aprobare Consiliului Local ca, în 2004, deh! an electoral, persoanele de vârsta a treia (peste 60 de ani femeile şi 62 de ani bărbaţii) să aibă dreptul de a călători gratuit pe mijloacele de transport în comun din Oradea. Întrebat de ce a amânat pentru 2004 această propunere, liderul democrat a declarat că, deşi avea în vedere acest lucru de mai demult, "abia acum i-a venit rândul din punct de vedere financiar". E foarte interesant că doar în preajma alegerilor, când au nevoie de o prezenţă masivă la urne, simţind pesemne că le alunecă un nou mandat printre degete, edilii găsesc bani şi pentru acele categorii de persoane care până atunci nu au beneficiat de atenţia lor, nefiind prevăzuţi în proiectele de bugete locale decât cu sume insignifiante. Din păcate, aleşii îşi aduc aminte de părinţii şi bunicii noştrii numai din patru în patru ani, atunci când au nevoie de votul lor. Oare vor reuşi să-i păcălească? P.S. Desigur, fără-nici-o-legătură-cu-campania-electorală, un cotidian local, apropiat Partidului Democrat şi concubinei sale UDMR, prezenta ieri pe o jumătate de pagină...publicitară, măreţele realizări ale primului gospodar orădean. Semn că au mai rămas niscaiva bani publici de tocat, nefiind aruncaţi chiar toţi pe drumul de centură.