+ Virgil Bercea Episcop Iubiţi credincioşi, Învierea lui Christos este viaţă pentru cei morţi, glorie pentru sfinţi, speranţă pentru cei vii. Mereu această minunată şi cerească zi a învierii străluceşte şi iluminează, iar întunericul nu o mai poate birui pentru că lumina lui Christos descătuşează şi înflăcărează sufletele şi vieţile noastre, pentru că "... lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o (Io. 1, 5), pentru că Paştile lui Christos sunt cu adevărat mântuitoare şi dătătoare de viaţă". În lumina Paştilor învăţăceii lui Christos şi, alături de ei, noi, credincioşii de astăzi, contemplăm măreţia misterului Învierii şi putem spune lumii: "noi vă binevestim vouă că făgăduinţa dată părinţilor, Dumnezeu a îndeplinit-o faţă cu copiii lor, înviindu- pe Isus" (Pf. 13, 32). Aceasta, lumina Paştilor, făgăduinţa dată părinţilor, este vestea speranţei pline de bucurie, este drumul luminii care ni se deschide cu Învierea Domnului ca răsplată pentru drumul crucii din perioada postului pe care l-am străbătut cu Christos. În dragostea lui, Dumnezeu ne dăruieşte veşnicia. Dragii mei, ?A fost odată un copac în care pulsa viaţa şi frumuseţea, precum în toate creaturile Domnului. Nişte oameni fără suflet l-au tăiat şi l-au transformat în două bârne din care apoi au făcut o cruce, care era semnul morţii. Pe acea cruce alţi oameni au pironit Viaţa şi Bucuria, fiind convinşi că vor omorî pentru totdeauna pe Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa. Dar, în duminica Paştilor, "în ziua cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când era încă întuneric" (Io. 20, 1), chiar fără să-şi fi dat seama, aceste bârne au redevenit Copacul înflorit, Copacul în care a reînflorit Viaţa, frumuseţea şi bucuria - Christos cel Înviat. Prin Înviere, umanitatea a fost chemată să trăiască o primăvară nouă, o primăvară veşnică, o primăvară a vieţii lui Christos şi cu Christos. Biserica noastră încă mai este ţinută pe cruce: sunt încă mulţi aceia care vor să-i ştirbească demnitatea şi pacea; sunt mulţi aceia care vor să o reducă la tăcere şi să-i umbrească frumuseţea; sunt mulţi aceia care vor să o ţină încă pironită pe lemnul morţii. Aceştia încă nu au învăţat că, din Duminica Învierii, crucile fabricate de ei pentru Biserica Greco-Catolică reînfloresc şi prind viaţă, tocmai prin suferinţă şi martiriu, dar cu voia Tatălui. Mai sunt încă astăzi oameni care continuă să construiască cruci pentru a pironi viaţa, fericirea, demnitatea altora. Să ne gândim doar la ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni la Madrid, să ne gândim la toate războaiele şi atentatele din lume, sau să ne gândim la necazurile din familiile noastre, din viaţa noastră. Într-un moment sau altul al vieţii, fiecare dintre noi a trebuit să-şi poarte crucea, a fost crucificat şi mortificat. Fraţilor, să nu uităm niciodată că prin cruce se ajunge la Înviere, la Duminica Paştilor, la Christos, cel ce, lumină fiind, ne-a arătat nouă lumina, de la care aşteptăm întărirea şi binecuvântarea pentru Biserica şi viaţa noastră. "Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare" (Col. 3, 12). Să ne descătuşăm de "cele de pe pământ", de păcatele noastre, de micimile noastre, de puţinătatea noastră, precum ne dezbărăm de o haină veche şi ponosită, învechită şi ruptă şi ne îmbrăcăm în Lumină. Numai aşa vom convinge şi pe alţii să creadă în Înviere. Dragi credincioşi, În noaptea Învierii, când am ieşit din biserică pentru a o înconjura, aceasta a rămas goală precum mormântul în care a fost pus Christos: biserica goală, mormântul gol. Am putea spune că acestea sunt mărturiile, semnele unui eşec, ale unei speranţe înfrânte, ale unei înşelătorii - i-au furat trupul - "ne-am adus aminte că acel amăgitor a spus, fiind încă în viaţă: după trei zile mă voi scula" (Mt. 27, 63) "Deschideţi boieri mari porţile ca să intre Împăratul Măririi": iar porţile se deschid, luminile se reaprind în biserică, inimile ne sunt pline de emoţie, cu toţii cântăm... Biserica recapătă viaţă şi sens, este din nou plină de oameni. Biserica suntem noi cei care am trăit bucuria învierii: El este cu noi, El este viaţa noastră, Domnul este viu în speranţa şi în credinţa noastră a tuturor. Totul a fost adevărat, "duceţi-vă degrabă şi spuneţi ucenicilor lui că s-a sculat din morţi" (Mt. 28, 7), mergeţi cu toţii şi vestiţi lumii: Christos "nu este aici, a înviat" (Lc. 24, 6). "Să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paştile lui Christos" (Cântarea 5); să îl mărim "pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pe Christos dătătorul de viaţă" (Cântarea 9); să retrăim această minune, această experienţă fiecare în viaţă, în familia noastră. Dragi credincioşi, "Înviat-a Christos şi se bucură îngerii, înviat-a Christos şi viaţa vieţuieşte" (Sf. Ioan Gură-de-Aur, Cuvânt de învăţătură). După calvar şi cruce, urmează moartea şi mormântul, dar dincolo de mormânt este învierea, viaţa şi lumina, bucuria şi împlinirea; dincolo de mormânt sunt Paştile lui Christos şi învierea Bisericii; dincolo de mormânt este bunătatea, smerenia, blândeţea Domnului şi speranţa vie în frumuseţea Adevărului care triumfă, a Căii care conduce spre El, a Vieţii care nu mai moare. "Cu Apostolii, şi noi să mergem, pe Christos să-L vedem, ..., şi cu inima curată unul pe altul să ne îmbrăţişăm" (Luminătoarea), "să iertăm toate pentru Înviere, ... şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm" (Stih), să vestim lumii această mare bucurie a noastră: Christos a Înviat! Tuturor, Dumneavoastră preoţi şi credincioşi, la toţi cei dragi ai Dumneavoastră, pe care-i purtaţi în inimă şi în suflet, vă doresc Sărbători Fericite de Sfintele Paşti, haruri şi binecuvântări de la Christos cel Înviat. + Virgil BERCEA, episcop