A fi ales public pentru o funcţie la nivel republican ori a face parte dintr-un guvern înseamnă a fi dorit, a fi acceptat şi a-ţi fi asumat o funcţie reprezentativă. Aceasta înseamnă că vorbeşti în numele publicului pe care-l reprezinţi şi că ai datoria de a vorbi în numele lui atunci când situaţia o cere. Asistăm cu durere, în nenorocita şi interminabila mocirlă a tranziţiei, cum poporul român este jignit în mod sistematic, în presa scrisă din lume, în spectacole la TV sau, şi mai grav, oficial cu întreaga mass-media alături de către ministrul francez de Interne, fără ca vreunul dintre „aleşii" (a cui naiba or fi?) care stau în fruntea statului român să ia o atitudine, să ceară socoteală celor care ne jignesc. Când lumea întreagă ne arată batjocoritor cu degetul în urma acestei propagande antiromâneşti, sistematică şi cu bătaie lungă (sunt în stare să înţeleagă urmaşii lui Goe?) ministrul de Externe vine pe post şi ne spune, nouă românilor, că cei care ne jignesc se fac pe ei de râs. Ca şi cum cineva ar afirma public că nevastă-sa este curvă, iar el le-ar explica propriilor copii că nu este cazul să-i doară deoarece de ruşine s-a făcut cel ce a calomniat-o. Halal reprezentant! Calomnierea, satanizarea şi victimizarea românilor, în condiţiile izolării lor politice actuale, are pe termen lung miza de a fi lipsiţi de orice simpatie publică, de orice lobby, de a fi consideraţi vinovaţi oricând, chiar şi atunci când vor fi victime, oricând, orice s-ar întâmpla în viitor. Este o eroare a conta pe stabilitatea definitivă a Uniunii Europene (mi-o doresc, dar nu-i posibil) aşa cum a fost un pariu greşit stabilitatea Uniunii Sovietice şi a Yugoslaviei. De aceea, poartă o vină enormă cei care au stat şi stau la mese puse pe bani publici. Ei ar trebui să ştie şi să afirme că Europa nu este America, faptul că a fi cetăţean francez sau român, nu înseamnă a fi francez sau român. Este o diferenţă esenţială! Ei ar trebui să spună lumii, fiecare ambasador în faţa presei din ţara respectivă, aceste adevăruri şi ar trebui să ne afirme dreptul natural de a nu fi confundaţi, de a fi făcuţi confundabili cu alţii. Ar trebui să ceară socoteală Franţei pe căi oficiale asupra structurii demografice pe etnii şi asupra structurii de conţinut a infracţionalităţii, dat fiind gravul afront adus. Orice altă structură politică cu demnitate din orice altă ţară ar fi mers pe calea acestei clarificări până la ruperea relaţiilor cu Franţa, pentru că aceste clarificări ar fi demascat minciuna calomniatoare, tendenţioasă şi cu bătaie lungă a umilirii românilor. Dar ţi-ai găsit! Cine să o facă? Este capabil vreun politician să se sacrifice? Nu sacrificiu, dar nici măcar să lase boaba de fasole din gură nu sunt în stare, pentru că boaba de fasole înseamnă mult atunci când singura lor legitimare este fâsâiala. Măcar să se fi înţeles între ei, dacă vârfurile nu pot pentru că... aşa şi aşa... atunci unul, câţiva mai fără rezonanţă, să fi iniţiat o acţiune de a cere socoteală Franţei, făcând gălăgie în lume, urmând să fie ajutaţi de ceilalţi, dacă vor trebui sacrificaţi. Tac de parcă ei nu ar fi români. De fapt se consideră?

(va urma)