Basarabia, trup din trupul României, înseamnă suprafaţa de pământ românesc mărginită de cele două râuri, Prut şi Nistru, de graniţe cu Bucovina şi Marea Neagră. Deşi istoria ei e nedespărţită din vremurile cele mai vechi de istoria românilor, Basarabia, din păcate, a fost poarta de invazie a tuturor barbarilor care au năvalit din Asia, şi nu numai, spre bogăţiile civilizaţiilor europene. De-a lungul anilor, Moldova a trebuit să ducă lupte cu turcii, tătarii, polonezii, cazacii şi alţii pentru a-şi apăra fiinţa naţională. În urma războiului de la 1787, Rusia ajunge vecină cu Moldova (dincolo de Nistru), iar în anul 1812, Turcia a cedat Rusiei Basarabia, fiind răpită pentru prima oară. Peste 100 de ani, Basarabia a rămas sub jugul rusesc, îndurând mari suferinţe sub toate aspectele. A venit anul de graţie 1918, când marile imperii se clătinau sub loviturile popoarelor dornice de libertate. Astfel, în 27 martie 1918, la Chişinău, apare însuşi prim-ministrul Marghiloman al României împreună cu miniştrii săi, cărora li s-a comunicat că Sfatul Ţării a aprobat condiţiile ce i s-au prezentat pentru înfăptuirea unirii Basarabiei cu Ţara. În numele poporului român şi al regelui, prim-ministrul Marghiloman a proclamat Unirea Basarabiei cu România, unire facută de Sfatul Ţării, care şi-a exprimat voinţa în mod conştient şi în deplină libertate. Basarabia unindu-se cu România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntârziată a constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentaţii Basarabiei aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret. Din păcate, bucuria românilor n-a durat prea mult, nori negri s-au adunat asupra Transnistriei, ameninţând din nou încercata Basarabie. A venit anul 1940 cu acel pact monstruos Ribbentrop-Molotov, în urma căreia imperiul rus a smuls din nou din trupul României Basarabia. După dispariţia U.R.S.S, Republica Moldova şi-a declarat independenţa, din păcate, ea şi-a pierdut teritorii din nordul şi sudul Basarabiei. La ora actuală, Republica Moldovă se confruntă cu o mare dilemă: să rămână independentă, ceea ce este destul de greu, să se uite spre răsărit, unde vrând, nevrând ar vedea gulagurile siberiene, unde au pierit sute şi mii de părinţi şi bunici ai actualilor locuitori, sau să revină la mama ei, România, şi împreună să aparţină U.E. De aceea Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina - Filiala "Menumorut’" Oradea, prin mijloacele sale modeste, prin diferite acţiuni specifice, ajutată de români cu dragoste faţă de neam, a căutat să înfăptuiască unirea spirituală a românilor din dreapta şi stânga Prutului, sperând că va veni şi ziua când Basarabia va reveni acasă.