Cunoscut şi sub denumirile de cimbrişor de grădină, cimbrişor grecesc, cimbru adevărat ori lămâioară, cimbrul (Thymus vulgaris L) este o mirodenie înrudită cu cimbrişorul şi cu cimbrul de câmp (Thymus serpyllum). Ceaiul dintr-un amestec de cimbru cu podbal şi muşeţel, îndulcit cu zahăr candel, tratează foarte eficient guturaiul. Sucul de cimbru amestecat în proporţie de 1:7 cu sirop de zahăr poate trata cu succes tusea convulsivă, administreat câte o lingură la fiecare oră. Alcoolul de cimbrul 3 la sută este un excelent dezinfectant al pielii dar şi un factor antiedematos al membrelor superioare şi inferioare. În medicina populară, ceaiul de cimbru se administrează în multe afecţiuni: contracţii uterine, colici, dureri de cap, tuse comună, tuse convulsivă (se prepară un ceai din amestec de cimbru, pătlagină şi rădăcină de toporaş), tuberculoză, retenţia de urină, tulburări gastrice. Nu trebuie uitate nici calităţile de tonic nervos ale cimbrului, ceea ce îl face o componentă de nelipsit în amestecurile aromatice şi împachetările cu plante. Fiind un excelent dezinfectant, cimbrişorul este folosit nu numai ca expectorant în tratamentul tusei comune şi tusei convulsive, ci şi în cazul infecţiilor intestinale, renale şi ale vezicii urinare. Uleiul foarte concentrat de cimbrişor este un remediu puternic contra gutei, reumatismului, sciaticii, durerilor de cap, migrenelor şi senzaţiilor de greaţă.