Vă îngroziţi, stimaţi concetăţeni, de acest paradox? Da! Aveţi dreptate, România este ţara romilor sau, mai exact, românii şi România şi-au pierdut identitatea şi au devenit romi-ţigani, a căror ţară este România. Din strălucita origine romano-dacă din care s-a născut poporul român şi ţara lui, România, origine cu care ne mândream în faţa popoarelor lumii, am ajuns să fim categorisiţi şi asimilaţi cu romii, ţiganii, trubadurii nelegiuiţi din lumea întreagă. "O, tempora, o, mores! Quis docta ignorantia!" (O, vremuri, o, moravuri, ce ignoranţă savantă!).

Dar să vedem cum s-a ajuns aici. Din străfundurile Indiei, înainte de mijlocul sec. III î.e.n., un grup de indieni din zona centrală a Indiei s-a deplasat spre nord-vestul acestui teritoriu, unde a staţionat mai multe veacuri, până înainte de sec. IX e.n., ducând o viaţă de nomazi. De aici au migrat spre vest. Prima ţară în care au pătruns a fost Persia (Iranul) în sec. IX e.n. Aici, ei au fost numiţi "luli" sau "luri", iar arabii i-au numit "lotti". Regele Persiei i-a răspândit în tot regatul său, dându-le grâne şi vite ca să muncească în agricultură. Dar după un an a constatat că aceştia au mâncat toate grânele şi vitele fără ca să muncească. I-a dojenit şi i-a izgonit din ţara lui, după care ei au rătăcit prin alte părţi, întovărăşiţi de câini şi alte animale, furând la drumul mare pe timp de zi şi de noapte, până au ajuns în Armenia. În sec XI e.n. turcii au invadat Armenia, provocând o dislocare a populaţiei armene, inclusiv a acestor indieni, care în felul acesta, au ajuns în sud-vestul Imperiului Bizantin. Aici, ei au luat contact cu grecii, cu limba şi cultura acestora, care le-au atribuit numele de ţigani şi iată cum, alături de religia creştină, au existat unele secte religioase considerate eretice. Una dintre aceste secte religioase eretice, maniheice, fondată de Mani, născut în 216, în Babilonia, i-a cuprins şi pe aceşti indieni care aici se bucurau de o anumită reputaţie, prezicerea viitorului prin ghicit, farmece, scamatorii etc. Această sectă religioasă eretică s-a numit, în limba greacă, într-o formă greşită, "atsinganoi" sau "atzinganoi" de la care li se trage numele de "ţigani", deoarece ei erau membri ai acestei secte. Faptul este atestat de mai multe izvoare, dintre care cele mai importante sunt ale lui Balsamon în comentariile Conciliului de la Trullo, ale Patriarhului Constantinopolului Athanasos, care povăţuiau pe enoriaşi să nu se alieze cu ţiganii ventriloci, vrăjitori, scamatori, ursari etc., care fac lucruri diavoleşti, păgâne, asociate cu hoţii, furtişaguri şi alte fapte rele.
Tot în perioada staţionării lor în Imperiu Bizantin îşi are originea şi denumirea lor de romi: în Imperiul Bizantin populaţia era împărţită în două mari categorii, romani şi romei. În categoria romanilor erau cuprinşi coloniştii de origine romană, de la Roma, vorbitori ai limbii romane, latine, urmaşii locuitorilor colonizaţi de către împăraţii romani, în special de Diocletian, care se numesc romani, deşi locuiesc în Imperiu Bizantin. În categoria romei era cuprins restul populaţiei trăitoare din Imperiu şi anume: greci, armeni, sirieni, arabi, curzi, inclusiv ţiganii, precum şi alte etnii. Deci ţiganii, făcând parte din grupa romei, au fost numiţi romi, cuvânt derivat din rom-ei. Ca urmare a acestui fapt, ţiganii nu pot fi încadraţi în categoria romani pentru că nu sunt vorbitori ai limbii romane - latine şi nu au fost aduşi aici şi colonizaţi din Roma. Ca atare, nu pot fi încadraţi decât în categoria romei, nevorbitori ai limbii romane - latine şi, totuşi, paradoxal, ei şi-au denumit limba lor "romani" sau "romanes", deşi nu are nicio legătură cu limba romană - latină sau cu limba română. De altfel, trebuie menţionat faptul că ei sunt singura etnie trăitoare în Imperiul Bizantin, din categoria romei, care s-a dezis de numele de ţigani, preluându-l pe cel de rom, în timp ce toate celelalte etnii au renunţat definitiv la numele de romei; grecii se numesc greci, sirienii - sirieni, armenii - armeni etc., numai ţiganii se numesc romi (romei), în loc de ţigani, cum se numeau înainte. De aici, se naşte întrebarea: De ce ţiganii şi-au ales numele de romi şi limba romani sau romanes, în loc să-şi fi păstrat numele lor de ţigani şi limba ţigănească? Explicaţia e simplă şi salvatoare pentru ei. Numele de ţigani, volens nolens, s-a asociat cu indivizi răufăcători: hoţi, pungaşi, vagabonzi, leneşi, cerşetori, murdari, persoane asociale, lipsite de etică şi morală, capabili de înfăptuirea multor nelegiuri şi chiar de crime, ceea ce produce o degradare a persoanei lor şi ca atare nu au nicio apreciere onorabilă din partea celorlalte naţiuni în mijlocul cărora trăiesc. Din aceste cauze, au fost nevoiţi să-şi aleagă un alt nume, dar care... ? Evrika! Şi-au adus aminte că, odinioară, au trăit în Imperiu Bizantin, unde făceau parte din categoria populaţiei numită romei, cu derivaţia romi/romei. Aceasta este sintagma salvatoare! Numele de rom, romi şi limba romani sau romanes îi va prezenta ca pe o etnie onorabilă, capabilă de a fi aşezată în rând cu celelalte etnii onorabile din lumea întreagă. Au înfiinţat comisii, comitete şi alte organisme interne şi internaţionale, cu ajutorul cărora au influenţat organismele internaţionale ale naţiunilor pentru a li se acorda numele de romi, cu limba lor autobotezată romani sau romanes. Şi au reuşit. Fără a ţine seama că acest nume se suprapune numelui nostru de români, aducându-i grave prejudicii. Dacă astăzi un ţigan i-ar spune unui suedez sau canadian că el este rom şi vorbeşte limba romani, aceştia imediat ar face legătura cu românii şi cu limba română şi ar trage concluzia că românii sunt ţigani, iar România este ţara ţiganilor. Într-adevăr, aşa ne etichetează toate popoarele, evident, neoficial.
Iată, deci, cum se desfăşoară istoria. Un tăvălug uriaş apasă unele popoare până la dispariţia lor, timp în care alte popoare iau locul celor dispărute (vezi popoarele Imperiilor Roman, Macedonean, Cartaginez etc.). Sau înafara acestui proces istoric natural, se întâmplă şi nişte accidente istorice, prin care unele popoare sau etnii se suprapun peste altele, asimilându-le până la dispariţia lor (vezi francii asupra galilor şi alţii). Oare românii şi România vor păşi pe acest traseu? Cine le va lua locul? Ţiganii - romii... ?

Dar până atunci ar fi bine să renunţăm la caracterul peiorativ, batjocoritor, defăimător, dispreţuitor atribuit sintagmei ţigan şi să nu mai acceptăm confuzia dintre români şi romi, rezultată din similitudinea cuvintelor român-rom. Pentru înlăturarea acestor nemulţumiri ar trebui ca ţiganii să-şi preia numele lor original de indieni, din India, care le-ar face mai multă cinste decât toate denumirile şi poreclele căpătate pe parcurs.