De săptămâna viitoare, Universitatea din Oradea intră în partea a doua a ciclului electoral declanşat în toamnă. În intervalul 9-20 ianuarie se vor depune candidaturi atât pentru funcţia de rector, cât şi pentru cea de membru în Senatul universitar. Primul dintre universitari care sparge gheaţa şi îşi anunţă candidatura pentru ocuparea funcţiei de rector este prof. univ. dr. ing. Gheorghe - Constantin Ionescu, cadru didactic la Facultatea de Arhitectură şi Construcţii, dar şi preşedinte al Sindicatului "Corpul Profesional Universitar" şi vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale Sindicale "Alma Mater".

Întrebare:Ce vă determină să candidaţi pentru funcţia de rector? Toată lumea ştie că sunteţi preşedintele sindicatului universităţii, deci, în opoziţie cu patronatul - conducerea universităţii.

Gheorghe Ionescu: Da, sunt preşedintele Sindicatului „Corpul Profesional Universitar" - Oradea, sindicat pe care l-am înfiinţat în 1999. A fost greu atunci. Mulţi ani am avut de suferit pentru această „îndrăzneală", dar nu m-am lăsat. Am fost un grup de 44 de cadre didactice fondatoare. După numai o lună, numărul membrilor de sindicat a crescut la 200. A fost un mare succes. Revenind la întrebare, m-am decis să fac acest pas, deoarece consider că experienţa acumulată în activitatea sindicală, atât la nivel local, cât şi la nivel naţional (vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale Sindicale „Alma Mater"), aş putea să o folosesc mai eficient, pentru a repune calitatea de cadru didactic universitar pe poziţia meritată, din poziţia de rector.

Î: Sunt destul de puţin cunoscute realizările dumneavoastră pe linie sindicală. Puteţi să prezentaţi pe scurt cam ce v-ar recomanda pentru postul de rector?

G.I.: Înainte de toate, aş dori să precizez faptul că nu am ajuns în învăţământul superior direct de pe băncile facultăţii. Am avut o experienţă de 15 ani de producţie, când m-am hotărât să intru în învăţământ. Am avut şi câteva funcţii de conducere în acea perioadă, care m-au pus în situaţia de a cunoaşte munca cu oamenii. Am făcut treabă bună în posturile pe care le-am ocupat şi am fost apreciat de şefi. La universitate am o experienţă de 16 ani, la început am fost angajat ca şef de lucrări, la început asociat (în octombrie 1995), ca din februarie 1996 să ocup, prin concurs, un post de şef de lucrări. Din 2002, când s-a înfiinţat Facultatea de Arhitectură şi Construcţii, am fost ales secretar ştiinţific al facultăţii, iar în legislatura 2004 - 2008 am ocupat funcţia de prodecan al facultăţii. Aceste funcţii m-au obligat să cunosc mai bine sistemul de învăţământ şi am acumulat o experienţă deloc de neglijat. Pe linie sindicală, am avut ocazia să particip la aproape toate conferinţele şi congresele internaţionale pe teme de învăţământ, în calitate de observator, raportor al României, invitat special etc. Am avut ocazia să cunosc sisteme de învăţământ din ţări ca Belgia, Luxemburg, Spania, Italia, Canada şi Ungaria. Am luat cuvântul la toate manifestările amintite, fiind un mesager al învăţământului superior românesc. Am avut plăcuta ocazie să conferenţiez la Luxemburg, de la înalta tribună a Consiliului Europei, cu ocazia aderării noastre la Uniunea Europeană. Am urmat un curs în Belgia pe teme de negocieri, obţinând prestigiosul titlu de negociator european pe teme de dialog social. Am făcut parte din echipa care a lucrat la Codul Educaţiei, în a doua legislatură de ministru a doamnei Andronescu, participând şi la elaborarea Legii educaţiei, sub ministeriatul domnului Funeriu, petrecând lungi şi fierbinţi ore de negociere în Comisia de învăţământ din Camera Deputaţilor. M-am perfecţionat continuu şi am avut ocazia conlucrării şi purtării unor discuţii pe teme de învăţământ cu toţi miniştrii de resort, începând cu anul 1996 (Liviu Maior, Virgil Petrescu, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclea, Anton Anton, Cristian Adomniţei, Ecaterina Andronescu în două mandate şi, nu în ultimul rând, Daniel Funeriu), precum şi cu multe dintre personalităţile lumii universitare contemporane.

Î: Ce puteţi spune despre programul managerial pe care îl veţi propune pentru candidatură?

G.I.: Programul managerial, pe care îl voi prezenta, odată cu intrarea oficială în competiţia pentru funcţia de rector al Universităţii din Oradea, va cuprinde precizările necesare pentru toate activităţile desfăşurate în universitate, în concordanţă cu „Planul strategic de dezvoltare al Universităţii din Oradea pentru perioada 2008 - 2013".

Î: Care va fi echipa de prorectori cu care veţi dori să conduceţi Universitatea?

G.I.: Este prematur să lansez nume la această oră, dar vă pot spune doar faptul că aceştia sunt cadre didactice bine cunoscute în universitate, fără nicio legătură cu vechile conduceri, din perioada 1990-2012, cu vârste cuprinse între 40 şi 60 de ani, care vor aduce un suflu nou în universitate, bazat pe corectitudine, respectarea legalităţii, transparenţă, obiectivitate şi mult profesionalism, exclus fiind amatorismul, secretomania şi diletantismul de care s-au cam plictisit universitarii noştri. Eu am susţinut ideea ca, la depunerea candidaturii pentru funcţia de rector, aceasta să fie însoţită şi de lista nominală a echipei de prorectori, pentru ca să ştie electoratul cam cine vor fi cei de care va depinde soarta universităţii. Nici nu vă puteţi imagina ce opoziţie am întâmpinat din partea actualului rector şi a unor colegi, care, nu întâmplător, acum, se regăsesc pe lista cu posibilii mei contracandidaţi. Mai mult, o să puteţi constata faptul că, în afară de mine, niciun contracandidat de-al meu nu va putea prezenta o echipă şi asta în primul rând datorită faptului că se formează cu greu o echipă de oameni capabili, alcătuită din profesionişti şi doritori de muncă în folosul universităţii. Pentru toţi cei interesaţi de viziunea complet nouă a managementului pe care îl propun, sunt deschis oricăror discuţii, fie ele pro sau contra, în spiritul unei competiţii dominate de competenţe profesionale şi de divergenţe de opinii constructive, argumentate de realitatea legislativă a momentului.