La Facultatea de Arte Vizuale din Oradea, s-a deschis prima secţie de terapie prin artă din România. Pentru a afla mai multe despre aceasta, am stat de vorbă cu Ştefan Postol, preşedintele clubului acestei facultăţi şi student în anul III la specializarea Pedagogia Artei. Crişana Tineret: Ce este terapia prin artă? Ştefan: Folosind diferite simboluri artistice, terapia prin artă funcţionează într-un mod asemănător cu psihoterapia, porneşte cu diagnosticarea şi ajunge până la tratamente. C.T.: Care sunt metodele de diagnosticare folosite în art therapy? Ştefan: Descifrăm simbolurile folosite inconştient de pacienţi în reprezentări grafice sau picturale. Una dintre metode se numeşte "screabling", este o mâzgăleală inconştientă, pe baza căreia se pot trage unele concluzii; o altă metodă este "dreeping", un procedeu prin stropire, în cadrul căruia pacientul este îndrumat să interpreteze ceea ce vede. Se mai foloseşte ca metodă de diagnostic desenarea unui vis, a unui coşmar. C.T.: Şi în cadrul psihoterapiei există teste desenate (al arborelui, al familiei). Prin ce diferă art-terapia? Ştefan: Testele psihologice seamănă mai degrabă cu nişte interogatorii, în timp ce procedeele noastre sunt doar nişte invitaţii la exprimare. C.T.: Aţi făcut şi practică? Ştefan: La propunerea dlui doctor Paina, cursurile de acest fel s-au ţinut la spital; la fiecare curs ni se prezenta un caz concret şi aveam ocazia să observăm practic efectele art-terapiei. La spitalul de copii s-a amenajat chiar o sală specială pentru şedinţele de terapie prin artă. C.T.: Crezi că terapia prin artă va avea un viitor în România? Ştefan: S-a propus crearea unor posturi de art-terapeut în cadrul spitalelor din România. Această meserie este recunoscută în Vest şi a adus multe roade, chiar mai multe decât psihoterapia. C.T.: Îţi mulţumim şi vă dorim mult succes în continuare!