Reprezentantul UE pentru Republica Moldova a declarat la Chişinău că forul european nu va recunoaşte o soluţionare a conflictului transnistrean în baza planului Kozak, asta după ce săptămâna trecută Moscova sugerase revenirea la acest plan. În aceeaşi zi în care Rusia a recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud, Kremlinul a readus în discuţie planul Kozak propus de Moscova în 2003, dar care a fost respins de Chişinău la presiunile Occidentului.

Acest plan Kozak prevede, între altele, federalizarea Republicii Moldovei, drept de veto pentru Transnistria în probleme de politică internă şi externă şi păstrarea prezenţei militare ruse pe teritoriul moldovean. În opinia Bruxellesului, acest plan ridică mai multe probleme serioase care nu permit UE să recunoască o serie de reglementări în baza acestui proiect. Trebuie amintit că, recent, la Soci, Medvedev şi Voronin au discutat faptul că în prezent ar exista şanse bune pentru reglementarea politică a situaţiei Transnistriei. La rândul ei, UE susţine că soluţionarea acestei probleme trebuie să urmeze rezoluţiile Bruxelles-ului.
Criticând recunoaşterea independenţei Osetiei de Sud şi Abhaziei, forul continental doreşte să propage ideea cum că situaţia celor două zone nu reprezintă un precedent pentru nimeni, deoarece recunoaşterea independenţei lor este o încălcare gravă a tuturor normelor internaţionale. Ar fi bine să spunem că UE nu ar fi avut această problemă, dacă ar fi aruncat la înaintare normele internaţionale şi în cazul provinciei Kosovo, unde astfel de principii nu au mai contat deloc. Fără Kosovo nu am fi vorbit astăzi de independenţa Osetiei de Sud şi a Abhaziei. Din acest punct de vedere, UE pare puţin ridicolă. Oricum, UE speră, în privinţa problemei Transnistriei, la reluarea dialogului în formatul întrerupt acum doi ani. Din acest format fac parte OSCE, Rusia, Ucraina ca şi mediatori, SUA şi UE, în calitate de observatori, şi reprezentanţii părţilor în conflict, Chişinăul şi Tiraspolul. Următoarea etapă pentru problema transnistreană se va desfăşura la Viena, pe data de 8 septembrie, şi va fi o reuniune între reprezentanţii mediatorilor şi a observatorilor. Ceea ce ar trebui să facă Moldova este să profite de noua situaţie regională de după războiul cu Georgia şi de reaşezare a relaţiilor Rusia - UE ca să obţină o rezolvare avantajoasă a diferendului transnistrean. Un lucru este cert, şi anume că până la alegerile parlamentare din martie 2009 nu va exista niciun progres în reglementarea situaţiei transnistrene, iar alegerile vor trebui să fie libere şi democratice, astfel ca noul guvern moldovean să beneficieze de credibilitate în Europa şi de timp pentru a căuta soluţiile cele mai viabile. Orice forţare a soluţionării problemei transnistrene înainte de alegeri va fi în detrimentul Chişinăului.