Cerbul de Aur de anul acesta a fost mai strălucitor ca oricând, prin prezenţa îndrăgitului star portorican Ricky Martin. Vestea sosirii lui în România a mişcat resorturi interioare, a înflăcărat multe inimi, i-a pus pe fani într-o disperată căutare de bilete, în speranţa de a ajunge cât mai aproape de idolul lor. Pentru majoritatea a rămas doar o dorinţă, fiindcă biletele s-au găsit cu greu şi s-au epuizat în câteva zeci de minute. În acest context, singura opţiune era să urmărească recitalul la televizor. Pentru alţii însă, această a 13-a ediţie a festivalului s-a dovedit a fi cu noroc, deoarece au putut să-şi vadă favoritul de la câţiva metri distanţă, în amfiteatrul din Piaţa Sfatului din Braşov. Printre norocoşi m-am numărat şi eu. Şi vă mărturisesc că e o diferenţă enormă între ceea ce se vede la televizor şi ceea ce e pe scenă. Văzusem înainte la televizor zeci de concerte ale lui Ricky, ştiam că dă tot ce e mai bun din el pe scenă, că fiecare vers e cântat din tot sufletul, că fiecare gest, fiecare mişcare e expresia unei arderi interioare şi, cu toate acestea, nu-mi puteam imagina emoţia, patosul ce te cuprinde în momentul în care te afli în public, privindu-l, ascultându-i cântecele şi dansând alături de el. Televizorul te face oarecum pasiv, ţi se oferă privirii secvenţe şi ipostaze alese de cameraman, în schimb "pe viu" ţi se dezvăluie spectacolul în toată amploarea lui, te implică şi pe tine, te cucereşte. Eram cam în rândul 20 al amfiteatrului din Piaţa Sfatului şi nu-mi venea să cred că mă aflu acolo. Totul mi se părea un vis. Mi-am amintit ca prin ceaţă eforturile de a obţine un bilet la concertul idolului meu, lungul şi istovitorul drum cu trenul până la Braşov, conferinţa de presă la care se prezentaseră concurenţii din prima seară a festivalului şi la care eu asistasem parţial... M-a adus cu picioarele pe pământ (sau mai corect ar fi să spun că m-a ridicat în al nouălea cer?) Cosmin Cernat, care anunţa recitalul lui Ricky Martin cu mult înainte ca acesta să înceapă, făcând tot mai lungă aşteptarea. Deja se simţea nerăbdarea publicului. Fani din toată ţara veniserăm să ne vedem idolul, să cântăm şi să dansăm alături de el, sperând să-i facem o poză, să obţinem autografe sau să schimbăm câteva vorbe cu el. Cum nimeni nu s-a putut însă apropia de el, datorită stricteţei cu care era păzit, a trebuit să ne mulţumim să-l vedem doar de la distanţă, pe scenă. Dacă ne gândeam însă la cei de acasă, care nu au putut nici măcar să facă rost de bilete, ne bucuram că ne aflăm acolo. Avea să fie o seară memorabilă. Prezentat de Raluca Moianu, Ricky şi-a făcut apariţia incendiar, în ţipetele şi aplauzele celor prezenţi, pe acordurile melodiei "Jaleo", ridicând întregul public în picioare pe scaune. Atmosfera era, pur şi simplu, electrizantă. Din primul moment când a urcat pe scenă, nimic altceva n-a mai contat. Lumea s-a dezlănţuit. "Bomba" latino explodase: nu mai era decât Ricky, publicul şi incredibilul liant dintre noi: muzica şi dansul. Eram cuprinsă de ritm şi pasiune. "Livin` la vida loca" este expresia care descria cel mai bine momentul şi ceea ce trăiam noi. După ce am fost prinşi în atmosferă, a urmat o serie de piese mai lente, printre care "Si tu te vas", despre care Ricky a declarat că este preferata lui. Am mai avut ocazia să ascultăm "Maria", "Vuelve", "Fuego contra fuego", "She bangs", "Livin` la vida loca", "Shake your bon-bon", "La bomba" şi altele. Ricky era într-o formă fizică perfectă, mai frumos şi mai sexy ca oricând (or fi fost "de vină" yoga şi faptul că e vegetarian? sau poate împlinirea în dragoste, căsătoria apropiată?); acelaşi Ricky pe care-l ştiam, dar având o strălucire specială. Nimic nu se compară cu un concert live de-al lui Ricky Martin; e un show total: muzică, dans, pasiune pură, energie debordantă care te prinde şi te face să vibrezi. Spunea odată că iubeşte două lucruri: muzica şi... iubirea: "Muzica şi iubirea sunt un întreg pentru mine. Cânt pentru că ador muzica. Vreau ca acest ritm pe care îl trăiesc să fie în sângele tuturor. Nu trebuie să fii latino ca să iubeşti ceea ce fac eu. Trebuie să simţi vibraţia ei. Să-ţi fure trupul şi să-l facă să se mişte, să-ţi fure trupul şi să-l facă să iubească". Cuvinte ce nu au nevoie de nici un comentariu...