* De la cooperaţia meşteşugărească, la marea industrie. * Important e să lucreze. Nu contează cum şi pentru ce! * 56,5 la sută din total industrie lucrează în lohn. * Spre UE cu textile, confecţii şi încălţăminte. * Noi ne-alegem cu? restul. Producţia în sistem lohn nu este, în economia noastră, o noutate de după 1990. Şi în anii socialismului se permitea, pe ici-colo, activitate în lohn. Ea se practica îndeobşte în atelierele de serie mică ale cooperativelor meşteşugăreşti, acestora convenindu-le sistemul din cel puţin două motive: reuşeau să asigure lucru muncitorilor, pentru a nu-i expedia în şomaj, ceea ce ar fi fost de neconceput, iar pe de altă parte acopereau o activitate ce se cerea cu tot mai mare insistenţă: exportul. Destrămarea vechiului sistem politic, în decembrie 1989, a condus şi la rapida dezintegrare a economiei centralizate. Descătuşate din aceste chingi, unităţile de producţie - fărâmiţate, transformate, adaptate - au deschis braţele sistemului lohn, adoptându-l fără rezerve şi chiar fără discernământ, fiind determinate de necesitatea menţinerii activităţii în condiţiile de criză economică. Mai întâi de toate, a fost cucerită industria uşoară, pentru ca în timp relativ scurt, să se extindă la întreaga economie. Astfel, din cele 20 de sectoare economice la care se ţine statistica în domeniul comerţului exterior, în 14 activitatea în lohn este semnificativă: peste 70 la sută din exportul nostru către Uniunea Europeană înseamnă lohn. Afirmându-se în special în industria textilă şi de confecţii, a pielăriei şi încălţămintei, lohn-ul a permis utilizarea mai eficientă a capacităţilor de producţie, a permis păstrarea locurilor de muncă şi crearea altora noi, a deschis competiţia pentru producerea articolelor ce corespund tot mai mult exigentelor cerinţe ale consumatorilor, a favorizat atragerea investiţiilor străine, mai ales sub forma utilajelor. Să vedem, însă, cum stăm cu sistemul lohn în judeţul nostru. Dna Dana Paşc, director general al Direcţiei de Statistică Bihor, ne pune la dispoziţie câteva cifre elocvente la care putem reflecta: Din totalul unităţilor din industria prelucrătoare, 26,5 la sută lucrează în lohn. Dacă cifra de afaceri reprezintă 24,4 la sută, în schimb, numărul salariaţilor urcă până la 56,5 la sută. Cum spuneam, însă, grosul unităţilor lohn se află în industria textilă, a confecţiilor, a pielăriei şi încălţămintei. În industria textilă, ponderea lohn-ului reprezintă 57,3 la sută, iar numărul de salariaţi ajunge la 81 la sută din total angajaţi; în ramura confecţiilor lucrează în lohn 74,5 la sută, cu 97,5 la sută salariaţi, în timp ce, în pielărie şi încălţăminte, numărul societăţilor în lohn, din total, este de 81,3 la sută, iar al salariaţilor reprezintă 98 la sută. Din totalul salariaţilor care lucrează în lohn - 37 425 - un număr de 36.006 sunt cuprinşi în lohn-ul celor trei ramuri. Sigur, aici este vorba de salariaţi, dar nu spre ei trebuie arătat cu degetul. Pentru că, la urma urmei, ei sunt doar nişte oameni nevoiţi să lucreze pentru a avea ce pune pe masa familiei. Este clar, deci, că în industria uşoară s-a cam generalizat metoda lohn care,în esenţă,înseamnă că vine partenerul străin cu materia primă, iar noi facem croiala şi cusutul. Şi,deşi spre export pleacă marfa, ca şi în trecut, contribuţia noastră, respectiv venitul nostru - adică ceea ce rămâne în ţară - nu depăşeşte 20-25 la sută din valoarea exportată. Restul este tranzit. (De ce lohn, care sunt argumentele pro şi contra, de ce nu se caută materiile prime atohtone şi,la urma urmei, cât ne putem baza pe lohn? - sunt întrebări la care vom încerca un răspuns în numărul viitor).