Asociaţia Deportaţilor şi Victimelor Oprimării Comuniste şi Refugiaţilor din Ardealul de Nord, Clubul Monarhiştilor - Filiala Bihor, Alianţa Naţională pentru Regatul României şi Amicii Regelui Mihai şi Asociaţia Revoluţionarilor din decembrie 1989, au organizat marţi, 8 noiembrie, la statuia Reginei Maria din Oradea o acţiune dedicată aniversării onomasticii Regelui Mihai.

 

Simpatizanţii prezenţi la eveniment au primit versurile Imnului Regal şi fotografii cu Regele Mihai, iar la statuia Reginei Maria din faţa teatrului au fost depuse fotografii şi flori.

Considerat de regalişti un „reper al moralei creştine”, Mihai I (n. 25 octombrie 1921, Sinaia) a fost rege al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu). Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand, şi după ce tatăl său, Carol al II-lea, renunţă la tron. Pentru că Mihai I era minor, ţara a fost condusă printr-o regenţă formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, Gh. Buzdugan. În 1930 Carol al II-lea se întoarce şi îşi detronează fiul. Mihai I redevine rege în 1940, când noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, îl obligă pe Carol al II-lea să abdice. Regele Mihai I nu a fost de acord cu deciziile luate de generalul Antonescu în război, nu a fost de acord cu depăşirea liniei Nistrului. În ciuda refuzului Mareşalului Antonescu, la 23 august 1944, Regele a hotărât trecerea României alături de aliaţii săi tradiţional. Din 1944 până în 1947 regele s-a opus din toate puterile instaurării autorităţii comuniste. În cele din urmă, a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947. Regele Mihai I a trăit în exil, iar cetăţenia română a primit-o înapoi abia în anul 1997.