Formată dintr-o parte ovală scobită şi coadă, la prima vedere, confecţionarea unei linguri de lemn pare simplă. Face parte din "arsenalul" accesoriilor de uz casnic ce nu poate lipsi din nici o bucătărie, fiind "soră" cu făcăleţul, satârul, maiul, covata din lemn, folosite din cele mai vechi timpuri. Ele înlocuiesc obiectele din metal cu scopul menţinerii în stare cât mai naturală a substanţelor din hrana pe care o preparăm. Un lingurar vestit Hendre Teodor, din Sântelec, în vârstă de 74 de ani, aduce spre vânzare, aproape în fiecare zi, la Piaţa Cetate, linguri şi făcăleţe din lemn meşterite de dânsul. Nu le vinde la preţuri prea ridicate, ca să-i treacă marfa. O lingură normală costă 10.000 de lei; una mai mare, 15.000, negociabil. Este mulţumit şi cu un câştig modest pentru a supravieţui, în condiţiile în care familia sa nu are nici un alt venit. O meserie veche, transmisă din tată-n fiu Întrebat fiind, zilele trecute, de când practică această meserie, Teodor Hendre a fost sincer: "Io mi-s ţigan şi nu mi-i ruşine s-o spun, am învăţat această meserie de la tatăl meu, Hendre Florian, Dumnezeu să-l ierte, că mi-o făcut un bine." A crescut într-o familie mare, cu foarte mulţi copii. Tatăl, după ce a venit din Crimeea, unde a fost prizonier de război, s-a apucat de făcut fuse şi coveţi. Dar acestea nu mai au trecere acum. Pentru a hrăni zilnic şapte guri, a trebuit să se profileze pe linguri, pe care le vinde în toate târgurile. A participat şi la târgurile meşterilor populari, bucurându-se de succes şi apreciere printre artiştii plastici bihoreni. Secretele unei meserii Confecţionarea lingurilor de lemn este o artă. Hendre Teodor ne-a împărtăşit câteva dintre secretele acestei meserii: mai întâi, trebuie ales lemnul potrivit, din plop de esenţă mai moale, uscat, ca să nu crape, şi cu fibre albe. Pe urmă, este o adevărată artă să faci o lingură sau un făcăleţ cu o unealtă numită scoabă şi cu un cuţit cu lama foarte ascuţită. Dacă nu te pricepi, obţii o lingură strâmbă, dură şi greu de mânuit. "Eu le fac de calitate, astfel încât să placă gospodinelor, mai ales acuma, toamna. Când o iau în mână, nu o mai lasă jos, o şi cumpără. Meseria nu-i ?napsam?, domnule, eu din asta trăiesc, nu umblu să cerşesc, cum fac alţii", ne-a spus răspicat lingurarul bihorean, mândru de meseria lui.