La începutul anului 2004 a fost finalizat procesul de modernizare a reţelei de radare meteorologice din România. La ora actuală în ţară există opt radare, câte unul în Iaşi, Constanţa, Mureş, Timiş, Bucureşti, Dolj, iar în Bihor funcţionează două asemenea instrumente de investigare a atmosferei.

Reţeaua de radare a fost creată pentru determinarea poziţiei, direcţiei de deplasare, structurii formaţiunilor noroase şi estimării cantităţilor şi tipului precipitaţiilor atmosferice, iar cele 8 radare de tip Doppler operaţionale contribuie cu date la realizarea mozaicului naţional radar, care se transmite din 10 în 10 minute la sediul central al Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, care dispune şi de un server pentru realizarea mozaicului naţional şi de un soft de integrare, ce foloseşte criterii spaţiale şi temporale de selectare a datelor radar. În plus, România are acum capacitatea hardware şi software de a integra datele radar în mozaicul naţional al sistemelor radar.
Primul radar care a funcţionat la Oradea datează din anul 1978, tot în urma unui proces de extindere a reţelei de radare meteorologice, acesta funcţionând cu echipamente analogice, operate manual. Cu timpul acestea a fost înnoite pentru a face faţă cerinţelor, în august 2003, la Centrul Meteorologic Regional Banat-Crişana fiind pus în funcţiune un nou radar, "un soi de clonă după modelul radarelor americane", după cum l-a descris şi inginerul de amplasament, Radu Bărbuşi. Cel de-al doilea radar, de această dată de provenienţă germană, a fost montat în iulie 2001, pe Dealul Vântului, cele două având rol de a se completa reciproc.
Deşi costurile pentru un astfel de aparat se ridică la milioane de dolari, cel amplasat pe Dealul Vântului a fost finalizat în cadrul unui proiect realizat în colaborare cu Autoritatea pentru Protecţia Mediului şi finanţat din fonduri PHARE. Scopul iniţial al acestuia a fost de a furniza Agenţiei pentru Protecţia Mediului informaţii pentru a putea fi prevenite inundaţiile, în continuare acesta fiind folosit mai mult pentru măsurarea precipitaţiilor. "Scopul radarelor este acela de a detecta nori şi precipitaţii, pentru a putea estima cantitatea de precipitaţii căzute. Antena e asemănătoare cu cea a unui satelit şi se învârte cu un anumit unghi de înălţare, iar din mai multe tăieturi se scoate cel mai tare ecou pentru a putea analiza situaţia norilor şi viitoarele precipitaţii", a precizat Radu Bărbuşi, inginer de amplasament la Centrul Meteorologic Regional Banat-Crişana. Radarele au o rază de acţiune de 230 km. În urma calculelor care se fac după informaţiile primite de la radare se pot emite în caz de pericol avertizări. În cadrul acestei unităţi funcţionează şi staţia meteo, care oferă informaţii mult mai punctuale spre deosebire de radare, însă doar între staţii, pe radare fiind foarte vizibilă evoluţia în timp. "Radarele nu au capacitatea de a estima dacă va ploua sau nu, însă pot preciza cantitatea de precipitaţii, deoarece sunt foarte mulţi factori necontrolabili pentru a putea preciza cu exactitate aceste informaţii", a mai adăugat Radu Bărbuşi.